"El n-a facut pacat, si in gura Lui nu s-a gasit viclesug. Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri; si, cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecator."
(1 Petru 2:22-23)




O, Doamne-ndreapta gandul
Si toata inima
Spre-a Ta durere mare
Si inspre jertfa Ta!

O, Doamne al maririi,
Ai fost batjocorit,
Parat, lovit de oameni,
Scuipat si chinuit!

De Dumnezeu, Tu, Doamne,
Ai fost chiar parasit!
Scapati sa fim de moarte,
Pe cruce ai murit.

O, Miel, marire Tie!
Tu vina ai purtat.
Tu numai har, iubire,
Mereu ai aratat.

"Oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata." (Evrei 9:27)





Ziua de astazi nu va reveni nicioadata. Acest lucru il recunoaste orice om. Fiecare zi e unica. De aceea este important sa nu pierdem timpul, ci sa folosim bine zilele pretioase ale vietii noastre.

Din ziare, de la radio si de la televizor aflam mereu in ce moduri diferite au murit dintr-o data oamenii. Nu stim cand ne va veni noua randul. S-ar putea sa ne surprinda, de aceea trebuie sa cerem o inima inteleapta de la Dumnezeu. Moise se ruga: "Invata-ne sa ne numaram zilele, ca sa capatam o inima inteleapta"! (Psalmul 90:12)

Ceea ce semanam, aceea vom secera. Aceasta lege nu are valabilitate numai pentru natura, ci si pentru comportamentul nostru moral. Cine doreste sa secere iubire, trebuie sa semene iubire. Cine seamana rau, va secera rau. Dumnezeu va aduce candva toate lucrurile la judecata.

Noi stim ca suntem vinovati inaintea lui Dumnezeu. Cu totii avem o constiinta incarcata, dar nu putem noi insine sa scapam de vina. Acest lucru trebuie sa-l faca Dumnezeu. El L-a dat pe Fiul Sau ca Mantuitor. El a purtat la cruce pedeapsa noastra, pentru ca noi sa avem pace.

Recunoaste in fata Lui pacatele tale! El te iarta si iti daruieste viata vesnica. El a spus: "Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni." (Ioan 6:37)

Furtuna de zapada facu strazile satului aproape imposibil de strabatut. Tatal refuza sa-l lase pe Jack la petrecerea organizata in casa cuiva. Jack era da dreptul enervat.


Striga furios:
- Alti parinti isi iubesc suficient de mult copiii ca sa le dea voie sa mearga!

Aceasta remarca usturatoare lovi adanc in inima tatalui. Imediat se intoarse spre fiul lui si ii spuse:
- Bine, poti sa pleci!

Fiul sari in sus de bucurie. Isi lua hainele cele mai calduroase si iesi in viscolul de afara. Zapada care cadea mereu ii ingreuna foarte mult mersul. Troienele erau cat el de mari. Vantul suierator il impinse de multe ori inapoi. Desi nu avea foarte mult de mers, ii lua totusi jumatate de ora ca sa ajunga.

Dupa ce suna, privi inapoi la furtuna de zapada prin care trecuse. Zari imediat pe cineva care facea cale intoarsa: tatal lui. Isi urmarise fiul pas cu pas.

Si Tatal nostru vegheaza asupra noastra cu dragoste. El e cu noi cand ne luptam impotriva furtunilor vietii. E cel mai aproape de noi cand avem nevoie disperata de El.

"Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!"
(Psalmul 51:9)






Pacatul este un lucru ingrozitor: este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu.

Pacatul este robire a propriului tau suflet, care striga dupa ajutor.

Pacatul ne face sa uitam de Dumnezeu.

Pacatul ne face nenorociti si ne duce dintr-un necaz intr-altul.

Pacatul ne ruineaza adeseori nervii si ne imbolnaveste.

Prin pacat ajungem pribegi si fugari; si totusi, de Dumnezeu nu putem fugi.

Cat de bine trebuie sa se simta omul care afla ca Dumnezeu i-a iertat faradelegile! Este oare cu putinta asa ceva? Poate sa aiba cineva parte de acest lucru nespus de mare? Intreaba pe David si pe toti pacatosii care au aflat har, si ei iti vor spune! De cand a venit Domnul Isus la noi si de cand a luat asupra Sa pacatele noastre si le-a ispasit pe cruce, de atunci oricine poate sa aiba parte de iertare. Nu te opri pana n-ai primit si tu aceasta iertare si multumeste-i, ducand o viata de om cu faradelegea iertata si cu pacatul acoperit!

Ce frumos cuvant e harul
Prin Isus Hristos venit!
El iertare de pacate
Pe deplin ne-a daruit!

Iov este un om care sufera pe nedrept, cauta raspunsuri, vrea sa vorbeasca cu Dumnezeu dar n-are ocazie si ajunge sa-si doreasca moartea. Moartea ar fi pentru el o comoara, un prilej de veselie si fericire. Timpul, sanatatea, prietenii, toate sunt impotriva lui. Iov nu vede ratiune pentru suferinta lui...cand nu mai gasesti raspuns la intrebarile tale, afli la Dumnezeu raspunsul.

" Nu este nimeni ca el pe pamant. Este un om fara prihana si curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, si se abate de la rau. El se tine tare in neprihanirea lui" (Iov 2:3) si totusi sufera.

Cand ajungem la concluzia lui Iov, ne putem pune intrebari:

"Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit dupa curatia mainilor mele" (Psalmul 18:20)

"Pune, Doamne, o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele!" (Psalmul 141:3)

Suntem asa? Ce spune Dumnezeu despre tine? Diavolul ce spune despre tine? Despre Iov n-a gasit nimic rau.

Iov nu mai stie cu cine sa vorbeasca; nu stie cui sa-i ceara ajutor; cauta mangaiere la sotie, prieteni; dar nu rezolva nimic, cauta la Dumnezeu dar El tace. S-ar putea sa te plangi prietenului si sa-ti spuna ca esti plangacios, bolnav inchipuit, nemultumit.

Cum iesi din acest impas, cand ai ajuns la concluzia lui Iov?

Intrebarea lui Iov a fost una neinteleapta care sfideaza intelepciunea lui Dumnezeu; intrebarea reflecta asupra caracterului lui Dumnezeu, il considera neputincios si nedrept.

Raspunsul lui Dumnezeu: "Cine este cel ce Imi intuneca planurile, prin cuvantari fara pricepere?" (Iov 38:2)

Elihu spunea: "Iti voi raspunde ca aici n-ai dreptate, caci Dumnezeu este mai mare decat omul. Vrei sa te certi cu El, pentru ca nu da socoteala fiecaruia de faptele Lui?" (Iov 33:12-13)

David ajunge la concluzia: "Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai parasit, si pentru ce Te departezi fara sa-mi ajuti si fara s-asculti plangerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, si nu-mi raspunzi: strig si noaptea, si tot n-am odihna. Totusi Tu esti Cel Sfant, si Tu locuiesti in mijlocul laudelor lui Israel." (Psalmul 22:1-3)

Dupa ce ne judecam cu Dumnezeu ajungem la congluzia lui David..."Totusi Tu esti Cel Sfant".

Dumnezeu se poarta cu noi asemenea parintilor cu fii sai, daca El ar face dupa copilariile noastre, am fi morti de mult.

Starea mea, conditia mea este voia lui Dumnezeu. Existenta mea zilnica este conditionata de El, doar ne rugam zilnic spunand "Faca-se voia Ta".

Ieremia, desi judecat pe nedrept de imparat, trage nadejde ca bunatatile Lui nu s-au sfarsit:

"Lovitura ta este de nevindecat, si rana ta este usturatoare." (Ieremia 30:12)

"Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mer se vor poticni si nu vor birui. Se vor umplea de rusine ca n-au lucrat cu chibzuinta: de o vesnica rusine, care nu se va uita!" (Ieremia 20:11)

Iov a ajuns la capatul puterilor, a inceput sa se cerceteze, sa vada ce e in inima sa.

Conditia ta si a mea trebuie sa fie o pilda pentru altii.

Trebuie sa luam aminte la rabdarea lui Iov.

Conditia mea este dovada dragostei Lui, nu dispretui mustrarea atunci cand esti incercat:

"Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia, pe care-i iubesc. Fii plin de ravna si pocaieste-te!" (Apocalipsa 3:19)

"Si ati uitat sfatul, pe care vi-l da ca unor fii: Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului, si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste, si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste. Suferiti pedeapsa: Dumnezeu Se poarta cu voi ca si cu niste fii. Caci care este fiul pe care nu-l pedepseste tatal? Dar daca sunteti scutiti de pedeapsa, de care toti au parte, sunteti niste feciori din curvie, iar nu fii. Si apoi, daca parintii nostri trupesti ne-au pedepsit, si tot le-am dat cinstea cuvenita, nu trebuie oare cu atat mai mult sa ne supunem Tatalui duhurilor, si sa traim? Caci ei in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. Este adevarat ca orice pedeapsa, deocamdata pare o pricina de intristare, si nu de bucurie; dar mai pe urma aduce celor ce au trecut prin scoala ei, roada datatoare de pace a neprihanirii." ( Evrei 12:5-11)

In conditia ta, Dumnezeu te pregateste pentru o indoita binecuvantare, El are grija de tine:

"Pentruca cei nenorociti sunt asupriti si pentruca saracii gem, acum", zice Domnul, "Ma scol, si aduc mantuire celor obijduiti." (Psalmul 12:5)

Nu-ti dori moartea, Dumnezeu te pregateste pentru binecuvantari mai mari. Voia Lui este sa ne ridice din starea in care ne aflam, El nu ne ingradeste, ne ia in brate si ne spune ca avem pret in ochii Sai.

Doamne imi cer iertare pentru ca am asasinat caracterul Tau, si am gandit asemenea unui copil, dar in bunatatea Ta cea mare Tu m-ai iertat si m-ai primit in bratele Tale!

Adresa mea, oricui o dau cu bucurie
O strada, un numar, un loc in oras
O casa moderna, cu multe unghere
O curte cu flori si un dulce salas.
Dar alta-i adresa, v-as spune de-ndata
Pe strada durerii, noi azi locuim
O casa de visuri, din lut ridicata
Cu geamuri deschise spre Ierusalim.
Sunt in santier, reparatii totale
Si sef de lucrare este Domnul Isus.
Se toarna chesoane, se sapa canale
In casa iubirii, sunt jertfe de adus.
Adresa mea e numai o casuta postala
E doar camuflaj, eu aici sunt hoinar.
In cer langa Domnul e adresa reala
Aici domiciliul e doar temporar.
Candva la adresa aceasta din vale
Va fi un afis anuntand c-am plecat
S-a dus, s-a mutat, in domenii regale
Din casa cea veche, s-a dus la palat!

I Ioan 4







7. Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu, si cunoaste pe Dumnezeu.

8. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste.

9. Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi sa traim prin El.

10. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.

11. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii.

12. Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi, si dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi.

16. Si noi am cunoscut si am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu fata de noi. Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste, ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el.

17. Cum este El, asa suntem si noi in lumea aceasta: astfel se face ca dragostea este desavarsita in noi, pentru ca sa avem deplina incredere in ziua judecatii.

18. In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentruca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme, n-a ajuns desavarsit in dragoste.

19. Noi Il iubim pentruca El ne-a iubit intai.

20. Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-l vede?

21. Si aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau.

Rautatea oamenilor s-a revarsat peste crucea de pe Golgota asemenea unui fluviu. Acolo s-au implinit cu Mantuitorul nostru cuvintele profetice din versetul de astazi. Oamenii nu stiau ce sa mai nascoceasca pentru a-L umili si mai mult pe Acela care, sub un caracter omenesc desavarsit, este Fiul lui Dumnezeu. "Daca esti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboara-Te de pe cruce", strigau ei. Isus n-a coborat. Glorie Lui, ca n-a coborat de pe cruce, caci am fi fost pierduti pentru eternitate!

Ceea ce L-a retinut pe acea cruce groaznica nu au fost cuiele adancite in carne, ci Dragostea Sa pentru vinovatii din care facem si noi parte. Batjocoritorii care inconjurau crucea, s-au intors impotriva lui Dumnezeu aruncand sfidarea: "sa-L scape acum Dumnezeu, daca-L iubeste". In inimile lor necredincioase gandeau: El nu poate. Dumnezeu nu a dorit sa raspunda provocarii lor. Izbavirea de cruce a Mantuitorului ar fi insemnat osandirea noastra vesnica.

Dumnezeu a dorit sa ne salveze. Pentru aceasta a trimis pe Fiul Sau pe pamant. Fericiti sunt cei ce pot canta:

O, Doamne-acest nou cant
Doar Tie Il cantam,
Cu inimi pline de-al Tau har
Smeriti Te laudam!

"Iti inchipui ca ai dreptate si crezi ca te indreptatesti inaintea lui Dumnezeu."
(Iov 35:2)






Cat de primejdios este acest paravan al indreptatirii de sine, dupa care se ascunde multa lume! Ce manevra primejdioasa! Ca si primii oameni, unii cauta sa-si confectioneze "sorturi din frunze" si sa se ascunda printre pomi. Cu cata usurinta se ascunde omul dupa gandurile sau convingerile sale! Cu aceeasi usurinta se ascunde dupa faptele sale.

Adam a vrut sa se ascunda din fata responsabilitatii sale, dupa cuvintele: "Femeia pe care mi-ai dat-o..." Cel ce primise un talant, dandu-si seama de greseala sa, s-a aparat: "Doamne, am stiut ca esti un om aspru..." Daca nu s-a putut indreptati cu altceva, atunci s-a indreptatit invinuindu-si stapanul. Nu este aceasta oare calea multora dintre semenii nostrii?

Cand avem pareri bune despre noi insine, trebuie sa stim ca singura indreptatire reala ramane Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu indreptatirea noastra. Isus a murit pe cruce in locul pacatosului si poate sa-l indreptateasca in fata dreptatii divine pe cel ce crede in EL. Iata locul sigur, unde indreptatirea de sine dispare!

Totul e zadarnic goana dupa vant
Nu-i nimic statornic, nici macar un gand.
Viata ti se pare fara nici un rost
Maine iti dai seama ca nu esti ce-ai fost.

Te-ai stresat degeaba sa aduni mereu
Sa te-mbogatesti, muncind din greu,
Insa nu te duce prea departe gandul
S-ar putea ca maine altii sa-ti sape mormantul.

In sfarsit! Tu cel ce te numesti "tarana"
Vremea te indeamna sa te uiti in urma,
Sa-ti dai seama bine cat de pacatos,
De netrebnic si trufas, ai fost.

Fruntea ti-o apleaca acum si te smereste
Plin de umilinta viata-ti daruieste
Lui Isus Mesia singurul ce poate
A schimba viata si-a calca pe moarte.

Ca sa vi la El nu-ti trebuie averi
Inima sa-I daruiesti, iertare sa-I ceri,
Vei vedea ca viata noua El iti daruieste
Si la El in slava astazi te primeste!

"Imi pusesem nadejdea in Domnul..." (Psalmul 40:1)







Te astepti ca Dumnezeu sa lucreze in locul tau? Daca da, citeste in continuare cateva lucruri esentiale. In primul rand, credinta este cea care te indreptateste pentru a primi ceva de la El. Te separa de cei care au nevoie si te pune in randul celor care primesc. David I-a facut cunoscute asteptarile sale. El a vorbit ca un om care astepta numai ce este cel mai bun de la Dumnezeu. Fie ca stii sau nu, cuvintele tale hotarasc cum iti va arata viitorul. Tot ceea ce spui, fie te aduce mai aproape, fie te indeparteaza de ceea ce ti-a promis Dumnezeu. Nu cumva ai nevoie sa rupi obiceiul de o viata al gandirii negative si al vorbelor pline de indoiala? Asculta: "...caci Eu veghez asupra Cuvantului Meu, Ca sa-l implinesc" (Ieremia 1:12). Tu esti creatia iar El este Creatorul tau. Opreste-te sa mai incerci sa-l judeci pe Cel ce te-a creat. Mai bine mareste-ti credinta, caci daca nu o vei face, va muri.

Apoi, creaza un climat potrivit in care teama si indoiala sa nu supravietuiasca! Atmosfera conteaza! Intr-o atmosfera de lauda adusa Creatorului, credinta ta va creste. Cand regele Saul era trist, David ii canta din harfa si starea lui se schimba imediat. Muzica de inchinare creeaza intotdeauna o atmosfera care te zideste si ii da posibilitatea lui Dumnezeu sa-ti vorbeasca. Acesta este un alt lucru esential pentru ca rugaciunile sa iti fie ascultate. Foloseste-o!

"Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea."
(Ps. 32:2a)


Tineretea reprezinta acel timp din viata cand se fauresc idealuri cu bataie lunga. Mai intelept este insa a socoti care sunt costurile atingerii acestor idealuri inainte sa ni le stabilim. Faurirea telurilor si efortul de a le atinge dau insemnatate si scop vietii. Fara idealuri, viata devine seaca si aparent inutila.

Tanarul bogat cauta un sens in viata atunci cand a venit la Isus si L-a intrebat: "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" (Marcu 10:17) Dobandirea vietii vesnice era telul cel mai important pe care acest tanar dorea sa-l atinga. Isus i-a spus cu dragoste care era costul atingerii acestui ideal, impreuna cu rasplatirile vesnice: "vei avea o comoara in cer". Auzind raspunsul lui Isus, telurile si aspiratiile tanarului s-au naruit. A plecat cu o inima indurerata, nedandu-si seama ca Datatorul vietii vesnice era Cel care putea sa-i dea taria necesara atingerii idealurilor sale.

Pe cand invata multimile, Isus a zis: "Oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu." (Luca 14:33) Acest tot include familie, planuri de viitor, sentimente launtrice si chiar propria viata. Calea spre viata vesnica nu permite loc rezervarilor personale. Totul trebuie predat in mana lui Hristos, pentru ca noi sa purtam crucea si sa-I calcam pe urme. Dumnezeu vrea ca noi sa ne bucuram de binecuvantarile minunate ale prietenilor, ale familiei si ale posesiunilor materiale. "Dumnezeu, (...) ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele." (1 Tim. 6:17) Insa aceste binecuvantari nu pot ocupa locul intai in viata noastra. Timpul zilnic de partasie cu Domnul trebuie sa fie inaintea muncii. Lectia de scoala duminicala are prioritate in fata cartii de povesti. Activitatile bisericesti au intaietate in dauna timpului de recreere. Ajutorarea celor in nevoie precede propriile speculatii de afaceri.

Oricine doreste sa fie ucenic trebuie sa socoteasca bine costul crucii. Aceasta implica a ne lua crucea si a-L urma pe Cel ce ne arata calea. Inseamna a renunta la sine si a sluji altora. Hristos este exemplul perfect: El "S-a dezbracat pe sine insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." (Filip. 2:7) In viata, El a cautat sa-i ajute pe altii. In moarte, "S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti." (1 Tim. 2:6) In fata mortii, Hristos s-a rugat: "Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta." (Luca 22:42) Viata noastra reflecta o supunere totala a vointei, a planurilor si placerilor inaintea lui Dumnezeu si a Imparatiei Lui?

Costul crucii implica o dedicare zilnica. Muncind, trebuie sa ne analizam motivatia. "Muncesc pentru placerea de sine sau pentru a da slava Domnului?" "Strang comori pieritoare sau pe cele vesnice din ceruri?" "Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?" (Marcu 8:36) Costul crucii implica si un stigmat. Sustinerea adevarului poate aduce batjocura, chiar din partea celor pe care i-am considerat prieteni. Uneori, unii cautatori aparent sinceri ai adevarului renunta, deoarece costul include dezavantaje sociale sau respingere din partea familiei. Isus ne aminteste ca "de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, (...) Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau..." (Marcu 8:38)

Este important ca tinerii sa calculeze costul crucii. Trebuie sa vedem care ne sunt scopurile in viata si incotro ne duc ele. A merge pe calea crucii inseamna a renunta la sine si a spune "NU" lumii, cu toate poftele ei. A merge pe calea lumii inseamna pierderea sufletului si a nadejdii binecuvantate a vietii vesnice. Si ce ai da in schimbul sufletului tau?

Tanarul misionar englez George Atley lucra la Misiunea Centrala Africana. Intr-o zi a fost atacat de 170 de membri ai unui trib. Acestia se aflau insa la mana lui pentru ca tanarul englez era inarmat cu o pusca automata incarcata. Probabil ca a cantarit rapid si lucid situatia si a ajuns la concluzia ca, daca ii va omori, va face misiunii mult mai mult rau decat daca le-ar permite sa-i ia viata.

Cand i-a fost gasit trupul, arma era inca incarcata.
Ce exemplu maret de lepadare de sine! Tanarul acesta si-a dat viata pentru ca lucrarea misiunii sa poata continua. Da, viata de crestin cere sacrificii. Sacrificiul nu se afla in carti, in crezuri, in doctrine, in cuvinte. Se gaseste in trairea noastra zilnica, cand suntem dispusi sa ne pierdem vietile ca sa le castigam.

Dragostea pentru Hristos cere viata mea, sufletul meu, tot ce sunt eu.

Rugaciune:
"Dumnezeule vesnic, in a carui prezenta venim pentru calauzire, pune pe buzele noastre Cuvatul Tau. Lasa Duhul Tau peste mintile noastre si ridica sufletele noastre spre ceruri. Fie ca Harul Tau sa invioreze inimile noastre slabite. In numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Amin!"

"Cand esti coplesit de problemele vietii, sprijina-te pe Mine, voi fi Stanca ta si Turnul tau de adapost. Chiar si de vei cadea din cand in cand, nu vei fi rapus, pentru ca esti in palma Mea!"





Fa-ma Doamne instrument al pacii Tale, lasa-ma sa seaman:

DRAGOSTE acolo unde este URA
IERTARE acolo unde este OBIDA
CREDINTA acolo unde sunt INDOIELI
SPERANTA acolo unde este DISPERARE
LUMINA acolo unde este INTUNERIC
BUCURIE acolo unde este TRISTETE.

Sa semeni binele cu sufletul deschis
Sa nu te inspaimante greul vietii
De vrei sa realizezi un tel, sa lupti!
Caci ca un vis trec anii scurti ai vietii.

Uita orice binefacere savarsita indata ce ai facut-o.
Uita laudele ce ti se datoreaza in clipa cand le primesti.
Uita vorbirile de rau la adresa altora pe care le auzi, inainte de a le repeta.
Aminteste-ti de binefacerile ce ti s-au facut fie ele cat de mici.
Aminteste-ti de cei carora le datorezi ajutor, fi un astfel de datornic credincios.
Aminteste-ti toate bucuriile pe care le-ai avut in viata.
Fii intotdeauna plin de speranta si iertator.
Aminteste-ti binele si nu uita adevarul.
Adu-ti aminte ca deasupra e cerul si pastreaza-ti constiinta curata.
Cu o astfel de gandire vei fi iubit atat de Dumnezeu cat si de oameni!

Nu priviti la valuri, darz cand se ridica,
Nu priviti pamantul, larg cand se despica,
Ci priviti la Domnul si la haru-I mare:
El e-Atotputernic si vi-i razim tare!

Nu priviti la oameni, cand va ameninta,
Sa nu va slabeasca inima-n credinta,
Ci spre Domnul vietii sa-naltati privirea:
De la El va vine toata izbavirea!

Nu priviti durerea, cand va iese-n cale,
Ca sa nu va arda focul fetei sale,
Ci la Domnul pacii ochii vi se-ndrepte,
Alinarea-ntreaga de la El s-astepte.

Ca s-aveti intruna o nadejde plina
Si-o credinta vie scaldata-n lumina,
Necurmat pe Domnul sa-L aveti in fata,
Toata fericirea, El v-o da-n viata.