"Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia." (Faptele Apostolilor 11:26)






Generalul Georg von Viebahn, care a fost un adevarat crestin, povestea ca in timpul unei manevre a traversat padurea calare si si-a agatat haina intr-un ciot, rupandu-i un colt. Cand a ajuns seara la cantonament, vazu cativa soldati asezati langa un zid. Opri calul si ii intreba:

- Este printre voi un croitor?
- Da, domnule general, eu sunt croitor, zise unul din ei.
- Vino degraba in camera mea de la han si coase-mi haina!
- Dar nu stiu sa cos, zise soldatul.
- Cum, nu stii sa cosi? Doar esti croitor!
- Imi cer iertare, domnule general, zise soldatul, eu ma numesc Croitor, dar nu sunt croitor.

Asa se poate spune despre cei mai multi crestini. Cand completeaza un anumit formular in care se cere religia, ei scriu crestin. Crestini, dar nu sunt crestini! Stiti ce este un crestin in lumina adevarului biblic? Un crestin este acela care crede ca Isus Hristos a murit pentru pacatele sale si care Il urmeaza pe Mantuitorul pe calea credintei. Esti tu un astfel de crestin?

"Sa se trambiteze aducerea aminte de nemarginita Ta bunatate si sa se laude dreptatea Ta!" (Psalmul 145:7)





Sa ne aducem aminte ca creatia vorbeste despre Dumnezeu: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si intinderea lor vesteste lucrarea mainilor Lui" (Psalmul 19:1).

Sa ne aducem aminte cat suntem de trecatori: "Caci orice faptura este ca iarba si toata slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca si floarea cade jos" (1 Petru 1:24).

Sa ne aducem aminte de dragostea lui Dumnezeu fata de noi: "Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi" (Romani 5:8).

Sa ne aducem aminte de Domnul Isus Hristos: "Adu-ti aminte de Domnul Isus Hristos, din samanta lui David, inviat din morti..." (2 Timotei 2:8).

Sa ne aducem aminte de harul lui Dumnezeu: "Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie" (Tit 2:11-12).

Intr-o duminica l-am auzit pe Mike vorbind despre relatia cu cei doi tati ai lui - cel care l-a crescut si Tatal lui ceresc.

Prima data a descris copilaria lui cu increderea avuta in tatal lui pamantesc, o relatie "simpla si necomplicata". El s-a asteptat ca tatal lui sa repare lucrurile stricate si sa-i dea sfaturi bune. I-a fost frica sa-l supere pentru ca adesea uita ca dragostea si iertarea tatalui urmau intotdeauna.

Mike a continuat: "Cu cativa ani in urma am incurcat rau lucrurile si am facut multi oameni sa sufere. Datorita greselii mele am pus capat unei relatii fericite, simple cu Tatal meu ceresc. Am uitat ca puteam sa-L rog sa repare ce am stricat eu si sa-I cer sfatul."

Anii au trecut. In cele din urma, desi simtea o nevoie disperata dupa Dumnezeu, totusi se intreba ce sa faca. Pastorul lui i-a spus: "Spune-I lui Dumnezeu ca-ti pare rau si crede acest lucru." Dar Mike a inceput sa complice lucrurile cu intrebari de genul: "Cum ar putea fi asa simplu?" sau "Dar daca... ?"

La urma, pastorul s-a rugat: "Te rog, Doamne, da-i lui Mike credinta unui copil!" Mike a marturisit mai tarziu, plin de bucurie: "Domnul a facut asa!"

Mike a regasit intimitatea cu Tatal lui ceresc. Cheia pentru el si pentru noi este sa punem in practica o credinta simpla si necomplicata ca a unui copil.

Fie că eşti pregătit pentru o nouă zi, sau nu, a venit iarăşi ziua de luni – începutul unei noi săptămâni. Care a fost atitudinea ta când te-ai ridicat din pat? Te-ai simţit plin de energie, nerăbdător să înfrunţi provocările ce-ţi stau înainte, sau te-ai trezit cu o atitudine gen „Legea lui Murphy”, convins că dacă se poate întâmpla ceva rău, orice ai face, acel lucru se va întâmpla? Ai întâmpinat noua zi cu bucurie, declarând „Bună dimineaţa, Doamne!” sau ai fost morocănos, spunând „Doamne, este iarăşi dimineaţă?”


De-a lungul anilor, am avut prieteni care au fost adepţi convinşi ai aşa-numitului concept „gândire pozitivă”, care afirmă că „orice lucru la care mintea se poate gândi şi în care crede, poate fi dobândit”. Sunt de acord că este mai bine să avem o abordare pozitivă în viaţă, dar haideţi să fim sinceri. Există lucruri pe care nici cel mai pozitiv gânditor nu le poate face vreodată. Spre exemplu, chiar cu cea mai bună gândire, jucătorul profesionist de baschet Yao Ming, un chinez înalt de peste doi metri, ar fi un jocheu total nepotrivit într-o cursă de cai. La fel cum conducătorul unui Volkswagen vechi, de mici dimensiuni, nu va câştiga niciodată Marele Premiu la circuitul de Formula Unu.

Unii oameni sunt mai înclinaţi spre roluri de lideri decât alţii, la fel cum alţii sunt mai talentaţi la mecanică, spre exemplu. Gândirea pozitivă ne poate fi de folos, dar îşi are limitele ei. Aceasta nu înseamnă că sunt împotriva gândirii pozitive. De fapt, cu trecerea timpului, realizez că am început să gândesc tot mai pozitiv. Cu toate acestea, baza gândirii mele pozitive nu o reprezintă propriile mele puteri şi abilităţi. Mai degrabă, pot spune că la baza optimismului meu stă un profund sentiment al siguranţei şi încrederii în realitatea că Dumnezeu îmi ghidează viaţa, că El are un scop pentru mine şi că El mă va ajuta să împlinesc acel scop, indiferent de împrejurări.

A cui este această zi? De cele mai multe ori, dimineaţa, chiar dacă în acea zi am un program încărcat, mă trezesc şi-mi aduc aminte cu bucurie de versetul din Psalmi: “Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24). Dacă aş crede că tot ceea ce se întâmplă într-o zi cade doar în responsabilitatea mea, probabil că nici nu m-aş mai ridica din pat. Dar credinţa într-un Dumnezeu bun, iubitor şi plin de îndurare, îmi dă încrederea, nu doar să mă confrunt cu ziua respectivă, ci şi să mă bucur de ea. Aceasta este o gândire pozitivă.

A cui este munca? Cu ceva timp în urmă, am citit despre o femeie care şi-a menţinut o perspectivă extraordinară asupra locului ei de muncă. Făcea curăţenie în aceeaşi clădire cu birouri, de 40 de ani. Când un reporter a întrebat-o cum făcea faţă monotoniei, repetând acelaşi lucru în fiecare zi, ea a răspuns: “Nu mă plictisesc. Folosesc substanţe de curăţat pe care Dumnezeu le-a creat. Curăţ obiecte care aparţin oamenilor creaţi de Dumnezeu şi le fac viaţa mai confortabilă. Mopul meu este mâna lui Dumnezeu!” Aceasta este, cred, o gândire cu adevărat pozitivă. “Dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.” (Eclesiast 3:13).

A cui este adevărul? Trăim într-o lume care ne bombardează cu gândire negativă. In talk-show-urile de la radio ne reamintesc de toate relele, de la politica externă la echipele noastre sportive favorite. Ziarele şi emisiunile de televiziune se focalizează de obicei pe ştirile negative, deoarece au învăţat „Experţii” că „ştirile bune” nu se vând tot la fel de bine. Putem însă alege. Nu este nevoie să ne bălăcim în cloaca negativismului. Există din abundenţă lucruri bune şi frumoase în jurul nostru, trebuie doar să ne uităm la ele. “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” (Filipeni 4:8). Şi, aceasta, este într-adevăr, gândire pozitivă.

In credinta ne-a fost data mantuirea,
In credinta ne-a fost harul impartit,
In credinta ne-mbracam mereu iubirea,
In credinta mostenirea am primit!

In credinta ni s-a dat rascumpararea,
Cand pe cruce Domnul harul ne-a adus,
In credinta avem pacea si iertarea;
In credinta-i slava Domnului Isus.

In credinta avem toata vrednicia
Din cararile acestei pribegii;
In credinta, ne-am mutat cetatenia
Sus in Tara fericitei Vesnicii.

In credinta au plecat la cer parintii,
Au murit cu ochii pironiti in sus,
Caci acolo sus, in Paradis, cu sfintii,
Toate dorurile noastre ni le-am pus.

In credinta am gasit ca tot ce doare,
Toate ranile si orisice amar,
Se preschimba cu Hristos in sarbatoare
Si in fericire fara de hotar.

Pentru Domnul le-am lasat aici pe toate,
Si spre ceruri ochii ni i-am pironit,
Am pornit din Babilonul de pacate,
In credinta, spre Limanul fericit!

"Iata ca esti pentru ei ca un cantaret placut... Ei iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc de loc." Ezechiel 33:32

In fiecare an, unul din scopurile mele este sa citesc toata Biblia. In timp ce ma uitam prin hotararile luate de Anul Nou, am observat un semn de carte pe birou. Pe o parte era un scurt apel pentru oameni sa acorde sprijin financiar copiilor. Pe cealalta parte erau aceste cuvinte referitoare la acel apel: "Nu le citi. Traieste-le. Copii reali. Povesti reale. Viata reala." Oamenii care au tiparit semnul de carte au stiut cat de repede absorbim informatiile fara a le pune in practica. Ei doreau oameni care sa raspunda.

O portie regulata din Cuvantul lui Dumnezeu este o practica valoroasa, dar nu suficienta. Profetul Ezechiel a vorbit unui auditoriu, caruia ii placea sa asculte, dar refuza sa actioneze. Domnul i-a spus lui Ezechiel: "Iata ca tu esti pentru ei ca un cantaret placut, cu un glas frumos si iscusit la cantare pe coarde. Ei iti asculta cuvintele. Dar nu le implinesc de loc" Ezechiel 33:32.

Isus a spus: "Pe orisicine aude aceste cuvinte ale Mele si le face, il voi asemana cu un om cu judecata, care si-a zidit casa pe stanca" Matei 7:24

Cum vom folosi fiecare dintre noi Biblia in acest an? O vom citi repede ca sa implinim un scop? Sau o vom citit cu scopul de a face ce spune ea?

"Smeriti-va...pentru ca...El sa va inalte." (1 Petru 5:6)






Sinele poate sta in calea binecuvantarilor. Sentimentul superioritatii sau complexele de inferioritate te pot contamina cu un sentiment supraevaluat al importantei sau unul subevaluat. Concentreaza-te asupra identitatii tale in Cristos. Acest lucru iti permite sa ramai smerit si totusi increzator. Este mare tentatia mandriei cand ceilalti iti spun cat de bine te-ai achitat de o anumita sarcina, realizarile tale parand sa confirme acest lucru. In acele momente trebuie sa ramai smerit, astfel iti pregatesti singur caderea. Adevarata ta valoare este determinata de identitatea ta in Cristos, nu de contul din banca sau de titlul de pe cartea de vizita. Nu deveni tot mai pretentios pe masura ce avansezi; fereste-te sa-ti semetesti privirea. Foloseste fiecare ocazie pentru a-i da glorie lui Dumnezeu si pentru a recunoaste meritele celorlalti. David a stiut ca fusese ales pentru a deveni rege cu mult inainte de a primi coroana. Insa a trebuit sa astepte momentul ales de Dumnezeu, alegand sa nu forteze lucrurile. Iar cand, in cele din urma a devenit rege, n-a uitat niciodata ca inaltarea sa la tron a reprezentat rezultatul binecuvantarii lui Dumnezeu si nu incununarea propriilor eforturi. Daca simti ca nu-ti sunt apreciate calitatile si nu esti rasplatit pentru ele, opreste-te si aminteste-ti pentru cine faci toate lucrurile. Increde-te in capacitatea lui Dumnezeu de a alege momentul oportun pentru revarsarea bunatatilor Sale din abundenta. Cand ceilalti te ignora, te trateaza fara respect, te critica fara motiv sau te junghie pe la spate, nu crede nici una din minciunile vrajmasului. Reprezinta doar sagetile inveninate ale diavolului, care incearca sa-ti strapunga defensiva. Roaga-te Tatalui tau ceresc pentru protectie, ramai smerit si aminteste-ti care-ti este identitatea in Cristos.

"Domnul sa va faca sa cresteti tot mai mult in dragoste unii fata de altii..." (Tesaloniceni 3:12)








Asadar, ce inseamna sa fii darnic? Si darnic cu...ce?

1) Cu timpul tau. Asculta: "Domnul sa-si verse indurarea peste casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a mangaiat, si nu i-a fost rusine de lantul meu...cand am fost in Roma m-a cautat cu multa grija si m-a gasit" (2 Timotei 1:16-17). Nu ti-ar placea sa stii mai multe despre Onisifor? Este genul de om care este alaturi de tine cand esti atacat - te va vizita chiar si in inchisoare. Ai vizitat vreodata un detinut? Domnul Isus spune ca ar trebui! (vezi Matei 25:35-40)

2) Cu incurajarile tale. Pavel avea un prieten pe nume Barnaba ("fiul incurajarii"). Lui Barnaba trebuie noi sa-i multumim (in parte) pentru succesul incredibil al lui Pavel. Cand biserica primara s-a indoit de convertirea lui Pavel, Barnaba l-a primit in fratietate. Ultima data cand auzim despre Barnaba, el il apara pe Ioan Marcu, un tanar cazut care avea nevoia de o a doua sansa. Esti tu dispus sa faci asta pentru altii? Dumnezeu a facut asta pentru tine!

3) Cu banii tai. Domnul Isus s-a uitat la cei care daruiau pentru a atrage atentia. E interesant ca nici unul dintre acestia nu este amintit in Scriptura pe nume. Cine erau? Oamenii care au putin de daruit sunt adesea evitati. Cine ii baga in seama? Isus! Asculta: " aceasta vaduva saraca a dat mai mult decat toti cei ce au aruncat in visterie; caci toti ceilalti au aruncat din prisosul lor, dar ea, din saracia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai ramasese ca sa traiasca" (Marcu 12:43-44). Avem tendinta sa cautam stralucirea si puterea, dar privirea lui Isus cauta darnicia sincera. Asadar, spui despre tine ca esti darnic? Darnic cu...ce?

Fericit e cine-asteapta, in tacere si rabdare,
Ajutorul care vine de la Dumnezeu cel mare.
Domnul are bunatate si-ndurari fara sfarsit,
Cu sarmanul care poarta crucea grea in duh smerit.

Fericit e cel ce plange cand arunca bobii-n glie;
Cel ce seamana cu lacrimi, secera-va bucurie.
Gura care tace-n valea umbrelor de bezna grea,
Domnul sus pe inaltime cu cantari o va umplea.

Fericit in veci e omul care-n Domnul se increde,
Ca maslinul plin de roada el urmasii sai si-i vede;
Cand ajunge in necazuri, Dumnezeu ii spune-asa:
"Te iubesc si niciodata singur nu te voi lasa!"

Este bine, scrie-n Carte, sa ai un jug in tinerete,
Ca sa porti apoi toiagul de-ndurari la batranete;
Stai mai bine-n rugaciune, fara sfatul galagios,
Ca sa stii unde-i comoara, care-i voia lui Hristos.

Fericit e cine stie cum sa-si randuiasca viata,
Cand de vorbe-nselatoare si gunoaie-i plina piata.
Targoveti de pofte rele din pamant parca rasar,
Fii atent, sa nu te prinda latul cu pacat amar.

Atunci gura, cu tarana mai degraba sa ti-o umpli,
Dar sa nu te lasi de Domnul, ci pe calea Lui sa umbli.
Poate lumea sa tot rada, tu fii treaz, milos si bland,
Si asteapta cu nadejde ajutorul Celui Sfant!

"Dar cei neprihaniti se bucura..." (Psalmul 68:3)






Dupa ce a vorbit ucenicilor despre necesitatea supunerii, Isus le-a spus: "V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi, si bucuria voastra sa fie deplina." (Ioan 15:11) Conform cuvintelor lui Isus, problema noastra nu consta intr-un exces de fericire care-l deranjeaza pe Dumnezeu, ci tocmai lipsa fericirii. Neemia a scris: "...bucuria Domnului va fi taria voastra." (Neemia 8:10) Am subestimat foarte mult necesitatea bucuriei. Bucuria inseamna tarie. Absenta ei naste slabiciune. Esecul trairii unei vieti spirituale satisfacatoare are intotdeauna drept urmare transformarea pacatului intr-un lucru atractiv - iata in ce consta puterea tentatiei.

Ia aminte: "Dar cei neprihaniti se bucura..." (Psalmul 68:3) Insa bucuria reprezinta o abilitate invatata. Totodata, reprezinta o decizie zilnica, una care ne ridica deasupra circumstantelor. Daca sarbatorim fiecare zi, ne exersam abilitatea de a vedea si simti bunatatea lui Dumnezeu in lucruri pe care nu le-am observat mai inainte. Drept urmare, capacitatea noastra de a ne bucura creste.

Primul pas in urmarirea bucuriei este disponibilitatea de a incepe acum! Ia aminte: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuram si sa ne veselim in ea!" (Psalmul 118:24) Traim cu iluzia ca bucuria va veni intr-o zi, cand vom absolvi scoala, cand ne vom casatori, cand vom avea copii sau cand copiii vor creste si vor pleca; apoi, cand intr-adevar pleaca, ne gandim ca eram mai fericiti cand inca erau cu noi. David spune ca refuzand sa ne bucuram azi, nu ne vom bucura deloc. Daca asteptam pana cand conditiile vor fi perfecte, vom astepta pana la moarte. Daca dorim sa ne bucuram, sa ne bucuram de ziua de azi.

"Voi sunteti trupul lui Hristos, si fiecare, in parte, madularele Lui." (1 Corinteni 12:27)







Cand vine vorba sa-ti gasesti si sa iti implinesti rolul in Imparatia lui Dumnezeu, ia aminte la aceste trei lucruri: Fiecare credincios are o lucrare. Mai putin de zece la suta dintre crestini sunt implicati in vreo forma de slujire. Acestia merg la biserica "pentru ceea ce pot obtine de acolo". Slujirea in trupul lui Hristos nu este optionala. In armata lui Dumnezeu nu exista voluntari - El ne-a conceput pe toti pentru slujire. Fiecare lucrare este importanta. Nu exista lucrari neinsemnate. Asculta: "...Acum dar Dumnezeu a pus madularele in trup, pe fiecare asa cum a voit El. Ochiul nu poate zice mainii: "N-am trebuinta de tine", nici capul nu poate zice picioarelor: "N-am trebuinta de voi." (1 Corinteni 12:18-21). Suntem dependenti unul de altul. Nici o lucrare nu poate face tot ce am fost chemati sa facem. Ca intr-un puzzle, fiecare piesa este necesara pentr a-l face pana la sfarsit. Intotdeauna iti dai seama care este piesa care lipseste, nu-i asa? Cand un madular din trupul tau nu functioneaza bine, nici celelalte parti nu functioneaza. Preocuparea noastra pentru individualism trebuie inlocuita cu adevarul biblic ca avem nevoie unul de celalalt, ca am fost chemati sa lucram impreuna. Asta nu inseamna ca trebuie sa incerci sa fii ca altii; ceea ce te-a facut Dumnezeu sa fii determina ceea ce El intentioneaza pentru tine. Lucrarea ta este determinata de felul in care ai fost facut.

Cand darurile pe care le ai nu se potrivesc cu rolul pe care il ai, te simti ca un copac patrat pe o oala rotunda. Nu doar ca rezultatele vor fi slabe, dar iti irosesti talentul, timpul si energia. Asadar, gaseste-ti locul, apoi puneti in gand sa excelezi in ceea ce faci.

Binecuvantati pe Domnul! El sa va calauzeasca,
Peste voi intotdeauna, fata Lui sa straluceasca!
De la scaunul maririi, din Sion El sa coboare
Peste voi noian de haruri, bucurii nepieritoare.

Binecuvantati pe Domnul! Cel ce binecuvanteaza,
El va fie-ntotdeauna Soarele de la amiaza,
Sa va toarne El in inimi slava, pacea si iubirea,
Caci in El avea-veti vesnic harul sfant si fericirea.

Binecuvantati pe Domnul! Rodul muncii voastre fie,
Ca si holdele-nmultite, de o mie ori o mie;
Sa ramaneti intr-un suflet, sa luptati pentru credinta,
In unire si iubire, toti un suflet si-o vointa.

Binecuvantati pe Domnul! Din Sionul stralucirii
El cu mana Lui sa umple tot potirul fericirii;
Dumnezeu sa lumineze calea voastra totdeauna
Pana veti ajunge-n ceruri, sa va dea chiar El cununa.

Binecuvantati pe Domnul! El va binecuvanteze,
Sa va toarne-n suflet pacea, peste voi El sa vegheze.
Din locasul locuintei Celui prea Inalt sa vina
Izbavirea din necazuri, pacea sfanta si divina.

Binecuvantati pe Domnul! El sa va-nmulteasca harul,
Si de indurari bogate, peste el sa dea paharul;
Iar cararile cand iarasi ni se vor uni vreodata,
Sa ne fie infratirea si mai binecuvantata.

de Valentin Popovici

"...fiii lui Isahar...se pricepeau in intelegerea vremurilor..." (1 Cronici 12:32)







Descriindu-si copilaria in recile tinuturi din New England, Chuck Swindoll a scris: "Noii veniti...au falsa impresie ca iarna va fi blanda, asa ca se relaxeaza si admira imprejurimile, fara a se gandi la frigul aspru ce va sosi inevitabil. Sufletele incercate nu sunt atat de naive...folosesc scurtul ragaz, pregatindu-se pentru suflul geros al iernii. Am invatat devreme o lectie, valoroasa: iarna poate fi infruntata cu mult mai mult succes daca te pregatesti pentru sosirea ei."

Cuvantul lui Dumnezeu spune: "Pregateste-te, deci, fii gata..."( Ezechiel 38:7), pentru ca va trebui sa recunosti "anotimpurile" vietii. Fiii lui Isahar erau considerati intelepti pentru ca intelegeau vremurile. O schimbare de "anotimp" poate veni sub forma pierderii serviciului sau a unei persoane iubite. Poate veni sub forma unei promovari la locul de munca sau sub forma unei noi relatii. De asemenea, se mai poate manifesta sub forma unei stari de neliniste, a sentimentului ca ramai rece fata de lucrurile care odinioara te incantau.

Aceste "anotimpuri" ale vietii reprezinta oportunitati de maturizare, care te poarta in cele din urma spre implinirea finala a planului lui Dumnezeu pentru viata ta. A te incapatana sa ramai in sfera lucrurilor familiare, poate reprezenta un lucru fatal. Este periculos sa astepti schimbarea imprejurarilor, si doar dupa aceea sa faci pasul planuit, mai ales daca era oricum harazit de Dumnezeu. Acest lucru se poate evita cel mai bine ramanand in contact cu El, dezvoltandu-ti radarul spiritual si "deplasandu-te" atunci cand iti spune El sa mergi. In timp ce impachetezi la loc globurile si luminile bradului de Craciun, "impacheteaza" si vechile atitudini care te impiedicau sa ajungi la urmatorul "anotimp" pregatit de Dumnezeu pentru tine. Arta de a trai se refera la intelegerea "anotimpurilor", la traversarea lor, si la bucuriile obtinute la fiecare pas al drumului!