M'am trezit intr'o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I'am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.

El m'a intrebat: ''Ma iubesti?''
I'am raspuns: ''Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!''

Apoi m-a intrebat: ''Daca ai fi handicapat fizic m'ai iubi si atunci?''
Eram descumpanit. Mi'am privit mainile si picioarele si restul trupului si m'am intrebat oare cate lucruri n'as putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i'am raspuns: ''Doamne, n'ar fi usor, dar totusi Te'as iubi!''

Atunci Domnul mi'a spus: ''Daca ai fi orb, ai iubi si atunci creatia Mea si M'ai iubi si pe Mine?''
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m'am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I'am raspuns: ''Mi'e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te'as iubi!''

Domnul m-a intrebat: ''Dar,daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?''
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I'am raspuns: ''Doamne, n'ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!''

Atunci Domnul m'a intrebat: ''Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?''
Cum L'as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa'I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar prin cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I'am raspuns: ''Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!''

Si Dumnezeu m'a intrebat: ''Ma iubesti cu adevarat?''
Plin de curaj si cu convingere ferma I'am raspuns: ''Da,Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat.''
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m'a intrebat: ''Daca ma iubesti,de ce pacatuiesti?''
Si I'am raspuns: ''Doamne,sunt doar un om,nu sunt perfect!''
Dar Domnul m'a intrebat: ''De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?''
N'am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.

Domnul a continuat: ''De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?''
Si lacrimile au continuat sa'mi curga pe obraz.
''De ce ti'e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Vestea Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze cand iti dau ocazia sa slujesti Numele Meu?''
Am incercat sa raspund, dar n'am gasit nici un raspuns.

''Esti binecuvantat cu viata. Te'am creat sa n'o irosesti. Te'am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti'am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti'am vorbit, dar urechile ti'au fost inchise. Ti'am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti'am auzit rugaciunile si Ti'am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?''
N'am putut raspunde. Cum sa'I raspund? M'a coplesit rusinea! N'am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: ''Doamne iarta'ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!''

Si Domnul mi'a raspuns: ''Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!''
Am spus: ''Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?''
Domnul mi'a raspuns: ''Te iubesc pentru ca te'am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu te voi parasi niciodata! Cand plangi, Mi'e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!''
Niciodata n'am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezeu?
Domnul mi'a intins bratele si am vazut urma cuielor in palmele Sale.

M'am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m'am rugat cu adevarat!

Deci, ce este o relatie? Folosim cuvantul, dar ce inseamna el? O definitie simpla este: impartasirea reciproca a vietii dintre doi oameni.

Relatia nu poate exista fara "reciprocitate". Fiecare om trebuie sa contribuie cu ceva pentru ca relatia sa existe. Amandoi trebuie sa participe intr-o anumita masura, altfel relatia nu se incheaga. A impartasi viata cu cineva inseamna a fi onest. Inseamna a sta in fata cuiva si a-i spune: "Iata-ma! Acesta sunt." Fara negare si fara scuze.

Poti afirma ca ai o relatie foarte buna cu Billy Graham. I-ai citit toate cartile, ai participat la cruciadele lui de vestire a Evangheliei, l-ai auzit vorbind, ai contribuit la lucrarea lui si te-ai rugat zilnic pentru el. Dar daca el nu te cunoaste, nu ai o relatie cu el.

Fiecare participant trebuie sa contribuie pentru ca o relatie sa se cimenteze si sa dureze. Daca o relatie se rupe, ambii sunt de vina intr-o oarecare masura (chiar daca nu au o responsabilitate egala pentru esecul relatiei).

Stii ce inseamna sa-ti impartasesti viata cu cineva? Inseamna sa fii onest cu el, sa fii tu insuti, fara masca.

O componenta esentiala a onestitatii este sinceritatea. Cand fiecare este sincer, te poti relaxa intr-o atitudine de siguranta si confort, stiind ca persoana cealalta este demna de incredere. Cuvantul sinceritate provine dintr-un cuvant latinesc care inseamna "fara ceara". In trecut, pe vasele fine de portelan se puteau forma mici fisuri atunci cand erau arse in cuptor. Producatorii necinstiti acopereau fisurile cu ceara alba stralucitoare si afirmau ca vasele erau fara cusur. Dar cand erau tinute in soare, lumina descoperea fisurile acoperite cu ceara. Din acest motiv, producatorii onesti isi insemnau vasele de portelan: "sincer", adica fara ceara.

Aceasta inseamna adevarata sinceritate: nu exista fisuri, interese sau motive ascunse. Nu poti stabili o relatie trainica atunci cand un om este lipsit de transparenta si de sinceritate.

Imi amintesc cand fiul meu Cristopher era mic si dorea sa se joace cu mine. Spunea: "Tati, ghici in care mana am ascuns obiectul?" si tinea mainile intinse in fata mea. Eu spuneam: "Baiete, trebuie sa pui mainile la spate pentru ca eu pot vedea secretul tau printre degete".

Asa facem si noi cu Dumnezeu: Doamne, pun pariu ca nu poti gasi acest pacat. Pun pariu ca nu stii acest lucru despre mine. Dumnezeu vede la fel de bine cum vedeam eu printre degetele fiului meu. El vede chiar prin tine. Cand Dumnezeu se uita la noi, suntem transparenti in fata Lui. Nu avem nici un secret fata de El.

Evanghelia dupa Ioan ne spune: "Pe cand era Isus in Ierusalim, la praznicul Pastelor, multi au crezul in Numele Lui; caci vedeau semnele pe care le facea. Dar Isus nu se incredea in ei, pentru ca ii cunostea pe toti. Si n-avea trebuinta sa-i faca cineva marturisiri despre nici un om, fiindca El insusi stia ce este in om" [Ioan 2:23-25]. El stie ce este in tine si stie ce este in mine.

Totul vine din sinceritatea inimilor noastre. Dumnezeu vrea sa fii cinstit. El vrea sa spui adevarul. El stie totul despre tine.El stie daca esti sincer.

Daca te joci un joc religios, daca ii inseli pe cei din jur, afla ca Dumnezeu va sti aceasta. Daca vrei cu adevarat sa-l cunosti, atunci El ti se va descoperi.

Gandeste-te la un timp cand ai fost intr-un loc dificil. Ai fost surprins de pacea si mangaierea gasite in Hristos? Cand oamenii din jurul tau erau dezbinati si, printr-o minune, Dumnezeu v-a tinut impreuna?

Eu stiu de unde vine puterea ta: Harul - darul lui Dumnezeu pentru ai Lui. Harul este ceea ce Dumnezeu ne da ca sa terminam cu bine. Doctorii ne dau retete care ne pot face bine. Patronii ne dau salarii ca sa traim. Profesorii ne dau lectii ca sa devenim destepti. Dumnezeu ne da har ca sa terminam cu bine. Daca nu ai har, nu poti reusi.

Noul Testament are asa de multe de spus despre har. Efeseni 2:8 - suntem mantuiti prin har. Tit 2:11 - harul mantuitor a fost aratat tuturor oamenilor. Harul lui Dumnezeu este de ajuns pentru noi spune 2 Corinteni 12:9. Evrei 12:5 ne avertizeaza ca, daca ne abatem din harul lui Dumnezeu - daca, cand trecem prin vremuri grele, cadem din harul lui Dumnezeu - atunci amaraciunea va iesi la suprafata si ne va murdari. Multe pasaje similare din Noul Testament si 1 Corinteni 16:23 ne dau un suflu de curaj, amintindu-ne despre harul Domnului nostru Isus Hristos.

Nu este nici o indoiala pentru fiecare cititor, Dumnezeu ne da prin harul Sau putere sa trecem prin toate lucrurile, ne sprijina, ne hraneste.

Fara har te straduiesti din rasputeri sa termini cu bine. Daca incerci sa mergi de capul tau, ai o mare problema. Fara harul lui Dumnezeu nu putem fi mantuiti. Fara harul Lui nu putem creste. Fara harul Lui nu vom putea trece prin incercarile din viata. Ai harul Lui?

Harul lui Dumnezeu este sursa si magazia pentru tot ce avem nevoie, nu doar sa terminam cu bine, ci si sa prosperam intr-o umblare rodnica, credincioasa cu Hristos. Rezervele lui Dumnezeu sunt nelimitate si peste cereri. Tot ce trebuie sa faci este sa ceri.

"Ce frumoase sunt peste munti, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste pacea, picioarele celui ce aduce vesti bune, care vesteste mantuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: `Dumnezeul tau imparateste!`" Isaia 52:7

Unii oameni spun: "Mesajul Evangheliei despre dragostea lui Dumnezeu este atat de frumos!"

Atunci cand Isus umbla pe pamant invatandu-i pe oameni si predicand, multi au avut ganduri asemanatoare. Se bucurau de predica Domnului pentru ca El ii invata ca unul care avea autoritate. Luca 4:22 ne informeaza ca oamenii se mirau de invatatura Lui si erau uimiti de "cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui".

Dar nu e deloc suficient doar sa auzi minunatul mesaj al Evangheliei. Pentru ca Evanghelia sa ne faca in mod real bine, e nevoie sa credem mesajul si sa ne conformam lui. Isus a spus ca unii oameni vor ajunge la portile cerului, crezand ca sunt bine vazuti de Dumnezeu, cand de fapt nu sunt. In Luca 13:25-27 Isus a spus: "Odata ce Stapanul casei Se va scula si va incuia usa, si voi veti fi afara, si veti incepe sa bateti la usa, si sa ziceti: `Doamne, Doamne, deschide-ne!` drept raspuns, El va zice: `Nu stiu de unde sunteti.` Atunci veti incepe sa ziceti: `Noi am mancat si am baut in fata Ta, si in ulitele noastre ai invatat pe norod.` Si El va raspunde: `Va spun ca nu stiu de unde sunteti; departati-va de la Mine, voi toti lucratorii faradelegii.`" Cui a adresat Isus aceste cuvinte? Celor care au auzit invatatura Lui, dar n-au ascultat de ea.

Prietene, nu e nimic gresit in a admira frumusetea mesajului Evangheliei. Dar cel mai important lucru este sa crezi mesajul si sa-i permiti sa-ti schimbe viata. Sa fii precum Sergius Paulus care, atunci cand l-a auzit pe apostolul Pavel si "a vazut ce se intamplase, a crezut si a ramas uimit de invatatura Domnului" (Fapt. 13:12)

"Cereti si vi se va da; cautati si veti gasi; bateti si vi se va deschide"





Pilda prietenului, caruia i-a venit un oaspete este unica in felul ei. Nu uitati contextul lectiei lui Hristos despre indrazneala. Ucenicii L-au rugat pe Isus: "Doamne, invata-ne sa ne rugam" [Luca 11:1]. Credinciosii sunt foarte familiarizati cu rugaciunea ce a urmat, dar imediat Isus a spus pilda prietenului staruitor. Cu alte cuvinte: "Cand va rugati, rugati-va cu indrazneala. Rugati-va insistent!"

Poate nu esti prea obisnuit cu acest fel de indrazneala in rugaciune. Cel ce cauta parea sa aiba nevoie de hrana. Dar relatia dintre cel ce cerea si cel ce dadea in aceasta pilda era de prietenie, nu doar de vecinatate. Relatia este vitala aici. Pilda nu sugereaza ca ar fi vorba de un strain indraznet.

Prietenii au interese comune. Cel ce dadea ar fi preferat sa imprumute painile dimineata, dar nu s-a putut opune cererii prietenului. Pilda nu ne invata ca Dumnezeu ne va da orice am cere, daca cerem cu destula indrazneala. Prietenii se cunosc destul de bine ca sa discearna ce cer. Hristos ne invita sa ne rugam cu indrazneala si insistenta ca un "prieten" al lui Dumnezeu, unul care impartaseste interese comune.

Cand ma gandesc la pilda aceasta, ma gandesc la Joy si sotul ei care aveau un adolescent incapatanat. Intr-o seara i-au interzis sa iasa cu prietenii lui rebeli. El nu i-a ascultat. A doua zi, fiul manios i-a spus mamei lui: "Te-ai rugat iarasi in camera mea?" Mama i-a raspuns da, dar a intrebat: "De ce intrebi?" "Pentru ca erau urmele coatelor tale pe cuvertura de pe pat!"

Urmele coatelor erau dovada ca mama a ingenuncheat langa patul lui si s-a rugat ca razvratirea lui sa inceteze. Curand, fiul s-a intors la parintii lui iubitori. Astazi, este un sot si tata bun cu fii lui.

Ai o grija care este si a lui Dumnezeu? Esti tu "prietenul" Lui in aceasta problema, nu cerand din motive egoiste? Atunci, cere. Mergi cu indrazneala inaintea tronului. Lasa urme pe pat. El te aude.

de Valentin Popovici

Samanta Evangheliei aduce rod la vremea randuita de Dumnezeu, nu de om.

Misionarul pioner, Adoniram Judson, a absolvit Universitatea Brown ca student emerit la varsta de nouasprezece ani, iar in 1810 a absolvit primul an al Seminarului Teologic Andover. Impreuna cu sotia lui a calatorit din America in Burma (acum Myanmar), sosind acolo in 1813. La scurt timp dupa aceea, li s-au alaturat alti doi misionari. Totusi, dupa sase ani de misiune, nici un burmez nu-L primise pe Hristos.

Apoi, pe 6 iunie 1819, Judson a primit o scrisoare de la Moung Nau, un burmez ce aratase mult interes pentru Evanghelie, dar pana pe acea data, el nu actionase in nici un fel. Scrisoarea spunea:

Eu, Moung Nau, beneficiarul constant al deosebitei voastre bunavointe, ma prostern la picioarele voastre. Tinand seama ca cei trei ai Domnului meu [trei misionari] au venit in tara Burma nu cu scopul negotului, ci pentru ca sa predice religiunea lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului vesnic, eu, dupa ce am auzit si inteles, sunt plin de dragoste si cu un cuget voios.

Cred ca Divinul Fiu, Isus Hristos, a suferit moartea in locul oamenilor, facand ispasirea pentru pacatele lor. Ca om impovarat, simt ca pacatele mele sunt foarte multe. Si merit sa sufar pedeapsa pentru ele. De vreme ce asa stau lucrurile, va rog, domnilor, sa luati la cunostinta ca eu, gasind refugiu in meritele Domnului Isus Hristos, vreau sa primesc botezul, pentru ca sa devin ucenicul Lui, ca voi locui impreuna cu voi, un grup de frati, in fericirea cerului, si de aceea va rog sa-mi dati botezul. Prin harul lui Isus Hristos, voi, domnilor, ati venit pe vapor aici dintr-o alta tara si un alt continent, ca sa ne putem intalni. Ii rog pe cei trei trimisi ai Domnului sa randuiasca o zi in care sa primesc si eu actul botezului.

Mai mult, pentru ca numai de cand v-am cunoscut pe voi, domnlior, am aflat despre Dumnezeul vesnic, indraznesc sa ma rog ca voi sa continuati sa-mi descoperiti religiunea lui Dumnezeu, ca vechea mea natura sa fie nimicita, iar faptura din mine sa creasca tot mai mult.

Peste trei saptamani, Moung Nau a fost botezat, iar bariera necredintei calcata in picioare.

Ce l-a facut pe Adoniram Judson sa lucreze cu atata credinciosie timp de atatia ani pana sa vada un prim rod? Avem dovada motivatiei sale in urmatoarele versuri pe care le-a scris pe coperta interioara a unei carti folosita in traducerea de catre el a Bibliei in limba burmeza:

"Frica Domnului este inceputul stiintei; dar nebunii nesocotesc intelepciunea si invatatura"




Ai nevoie de intelepciune astazi? Cere-I lui Dumnezeu sa cresti in adevarul Lui. Poate aceste principii bazate pe intelepciunea din Scriptura te vor incuraja in trairea unei vieti evlavioase.

"...dragostea voastra sa creasca tot mai mult in cunostinta si orice pricepere, ca sa deosebiti lucrurile alese"




Cand eram copil, mama mea a incercat sa ma pregateasca pentru viata indemnandu-ma sa pregatesc doua lucruri: patul si mintea. Cand ma trezeam in fiecare zi, imi amintea: "Joe, fa-ti patul". Iar cand nu ma puteam hotari ce trebuie sa fac, ma indemna: "Joe, pregateste-ti mintea".

De departe, pregatirea mintii este mult mai importanta. Problema reala nu este daca ne putem pregati mintea, ci daca o facem corect. O gandire corecta duce la decizii corecte, acelea care garanteaza un rezultat productiv si satisfacator. Dar, in cultura noastra, o gandire corecta este o provocare. Zilnic, suntem bombardati cu lucruri seculare, care nu sunt doar incorecte din punctul de vedere al lui Dumnezeu, dar si contracareaza relatiile, aspiratiile si cresterea noastra spirituala.

Lupta decisiva din mintea noastra este de fapt despre valori. Valorile noastre ne definesc. Sunt niste principii calauzitoare care ne formeaza gandurile, concluziile si comportarea. Ele sunt inradacinate in noi de familiile, profesorii nostri, experientele si eroii nostri, comunitate si chiar instincte. Cand ascultam acele voci si ignoram Cuvantul lui Dumnezeu, ne pregatim mintea sa intre in necazuri.

Cand acceptam adevarul Cuvantului lui Dumnezeu ca principiu calauzitor in luarea deciziilor, suntem echipati cu discernamant pentru alegeri corecte. Scriptura nu duce lipsa de sfaturi bune! Dumnezeu ne-a dat informatii despre cum sa tratam banii, relatiile familiale, jignirile, patronii si politicienii. El doreste sa-ti calauzeasca deciziile.

Este usor sa gasim scuze ca sa neutralizam abilitatea noastra de a lua decizii corecte. Toti am gasit astfel de scuze uneori: "Stiu ca este gresit, dar..." sau "Cunosc oameni care fac lucruri mai rele". In Filipeni 1:9-11 , Pavel ne incurajeaza sa luam decizii bazate pe cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu. Rezultatul? O viata care este plina de roada neprihanirii, a Duhului si de plinatatea trairii spre slava si gloria lui Dumnezeu (v. 10-11).

Deci, pregateste-ti mintea - dar intr-un mod corect!