Mâna Lui

O mână neschimbată ce stelele-a pictat ,
E mâna Celui care pământul a creat.
O mână tare caldă răbdare a avut
Şi-a vrut cu drag să şteargă lacrima ce-a căzut.
E mâna cea mai blândă ce ţine-n palma Sa,
Intregul univers , şi-o lume mult prea rea.
O mână care veşnic va sta spre noi întinsă
Şi va-ngriji de rana ce-o va vedea deschisă.

Atat de greu mi-e in cuvinte
Ca sa vorbesc de dorul meu
Caci ce am eu, e-un dor aparte
E-un dor de Sfantul Dumnezeu.

Cum sa exprimi in limba-aceasta
Si in cuvinte-atat de mici...
In vorbe pamantesti, prin oameni,
Ceva ce poti doar ca sa simti ?

Nici dictionarul cel mai mare
Nici omul cel mai intelept
Nu pot gasi in veci cuvinte
A dorului ce-mi arde-n piept.

Oh, dorul meu, sete de apa
E in desertul cel mai greu
Sete ce poate fi-adapata
Numai de Tatal meu din Cer.

Oh, dorul meu ce-mi da vointa
Sa trec prin lava de vulcan ,
Chiar daca doare-acuma tare
Stiu c-am s-ajung in Canaan.

Cat strig, stie a mea fiinta
Ca sa traiesc pe placul Sau
Caci flacara dorului mare
A fost pusa de Dumnezeu.

Acuma Tata, eu iti cer
Ceea ce arde-n pieptul meu
La randul meu sa pot s-ofer
Nespusul dor, un dor de Cer...