Doua... in una !!!
Dragi prieteni
Doresc să împărtăşim împreună câteva gânduri despre greşeala pe care o facem… judecând oamenii după aparenţe… da, e adevărat că prima impresie contează (aşa se spune) dar, din punct de vedere spiritual, ceva diferă…
Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească, dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. Căci… nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Romani 7:14-23.
Mi s-a întâmplat şi mie să spun că am fost dezamăgită de oameni (şi mă refer la oamenii de care nu aş fi dorit să fiu dezamăgită vreodată, fiindcă aveam aşteptări de la ei)… dar am asistat la o scenă, în care o persoană a reacţionat într-un mod greşit şi pe urmă a venit şi mi-a zis: ”îmi cer iertare că nu am fost o mărturie bună pentru tine, îmi pare rău că am reacţionat aşa”…
Cunosc de mulţi ani persoana în cauză şi ştiu că are un caracter calculat, atât pe plan spiritual cât şi natural, iar reacţiile de acest gen nu-l definesc deloc… totuşi, chiar dacă nu a continuat să se argumenteze, am înţeles că se temea ca nu cumva să cred că aşa era el de fapt şi că... în rest… doar s-ar preface… dezamăgindu-mă cumva că nu ar fi omul lui Dumnezeu.
Şi îmi amintesc că cineva zicea: "Când sunt bine nu am nimic în comun cu persoana care devin când nu sunt bine!”… apoi nu ştiu cât de adevărate sunt cuvintele acestea … dar cred că cel mai simplist (şi chiar trist) mod de a analiza un om, este tocmai prin prisma unei singure secvenţe extreme din viaţa lui, pentru că aşa nu vei ştii niciodată dacă secvenţa aceea nu a fost datorată unei zile grele pe care a trăit-o, sau poate altceva… şi nici nu ştii când îţi vine şi ţie rândul… să faci aşa.
Cu vremea însă… n-am mai simţit dezamăgirea, fiindcă am înţeles un adevăr: omul vechi (rău) şi omul nou (bun) locuiesc împreună în trupul acesta… şi cum aş mai putea judeca pe cineva când ştiu prea bine că şi în mine sunt două persoane total diferite, care se luptă mereu şi, când ajunge să câştige firea mea, adică această Adriana, reacţionez ca una care nu Îl are ca Împărat pe Dumnezeu…. dar când câştigă omul cel nou ( Adriana- fiica de Domn) atunci cu adevărat nu mai sunt eu. E ca şi cum aş avea o dublă personalitate: o parte din mine este Adriana (omul rău) şi o parte din mine este fiica Domnului (omul bun, obţinut prin naşterea din nou).
Şi poate vă întrebaţi: „cum aşa?” şi de aceea explic… Amândouă, atât Adriana, cât şi fiica de Domn, sunt parte din mine şi nu aş vrea niciodată ca cineva să se uite la Adriana şi să uite că mai există şi o fiică de Împărat în ea, nici să se uite doar la fiica Domnului şi să uite că mai există şi Adriana acolo. Da, două în una singură (aş zice eu) şi dacă sunt spirituală, sunt şi firească… iar proporţia totdeauna o va stabili alegerea mea de a fi una din cele două… pentru că între Adriana şi fiica lui Dumnezeu se dă tot timpul o luptă…
Da, în mine e mereu o luptă… şi dacă se vede mai mult partea mea firească, adică Adriana, nu înseamnă că mă prefac şi că nu aş mai fi fiică de Împărat, ci înseamnă doar că firea mea a câştigat o bătălie… pentru că fiica Împăratului n-a vegheat… da, şi ştiu că e păcat! Adriana e ciudată… chiar dacă râde mereu. Se teme de întuneric, se teme de înălţime şi de şerpi (mi-a povestit o prietenă cum a omorât un şarpe care a intrat în bucătăria ei… şi m-am înfiorat). Adriana se supără când nu te-ai aştepta şi mereu vrea să aibă ea dreptate, dorind să facă doar ce vrea ea … şi, de cele mai multe ori, ceea ce-i place nu are nici o legătură cu Dumnezeu… dar în loc să asculte, ea îşi astupă urechile când aude ceva ce nu-i place… apoi detestă învăţătura… şi bine că a trecut şi de vremea aceea…
Adriana de multe ori vorbeşte când ar trebui să tacă şi fuge când ar trebui să stea pe loc… ca să confrunte lucrurile. Ce consideră Adriana a fi bine… este de fapt un rău „mai puţin negativ” şi ea nu vede Calea nici cu ochii deschişi… ce să mai zic că uneori visează la o dragoste firească şi devine nemulţumită de ce vede... fiind în stare să vadă doar paiul din ochiul celuilalt şi nu bârna din ochiul ei, apoi se bazează doar pe emoţii când face alegerile şi e mereu dezamăgită când vede că emoţiile ei sunt la fel de nestatornice ca şi ea… Dar fiica Domnului este altceva, ea este exact opusul Adrianei. Ea e fiica Împăratului şi înţelege că are sânge nobil, de aceea nu se mai poartă ca şi restul lumii. Ea nu se teme de întuneric, pentru că Domnul Isus este Lumina ei; nu se teme de înălţimi, pentru că ea este fiica Celui Prea Înalt şi păşeşte peste şerpi cu încredere în Dumnezeu, fără să i se întâmple nici un rău şi nici nu o interesează de frica Adrianei. Fiica Domnului a învăţat să tacă, chiar şi dacă ştie răspunsul, pentru că ea vorbeşte cu oamenii şi a înţeles că asta nu este ca şi cum ai participa la concursul … ”cine ştie câştigă”…
Da, fiica de Domn caută voia Domnului ei, chiar şi dacă o face pe Adriana să sufere. Nu-şi astupă urechea când o strigă Dumnezeu şi nu-şi întoarce inima de la învăţătură, niciodată nu fuge de luptă şi confruntă lucrurile… oricât de umilitor ar fi pentru Adriana. Apoi… fiica lui Dumnezeu are ca unitate de măsură doar binele stabilit de Dumnezeu şi nici un rău „mai puţin negativ” nu o interesează. Când visează… ea vede doar penele care o acoperă şi aripile Celui Sfânt care o ascund, în timp ce priveşte în Sus, spre Dumnezeu.
Fiica Domnului îi închide ochii Adrianei, ca să poată vedea prin credinţă Calea şi pe Dumnezeul ascuns în toţi cei care sunt ai Lui, în tot ce El hotărăşte şi în tot ce are legătură doar cu Dumnezeu. Aşa că… dacă ne uităm la oameni prin prisma unei singure bătălii şi nu avem în vedere tot războiul lor, atunci e doar o părere incorectă şi incompletă, a unui om care, din fire judecă incorect... şi e corect să nu laşi o situaţie să descalifice un om în ochii tăi (dacă nu ştii sigur că reacţia lui e un stil de viaţă) fiindcă poate fi doar o luptă pierdută pe moment în faţa firii…
De aceea este bine să nu rămâi şocat, spunând vorbe de genul: ”de la el nu m-aş fi aşteptat” şi când vezi cum vreun ”Pavel” strigă şi el la femeia de la magazin… că nu i-a dat restul bine… taci şi înţelege că acolo este tot un ”apostol Pavel”, chiar dacă, pentru o clipă, l-a biruit şi pe el firea … da, ştiu că e trist… dar e uman!
Dacă vrem săprimim har atunci când avem reacţii nedemne de un copil de Dumnezeu, reacţii care nu-l definesc pe Tatăl nostru din cer, atunci e bine să dăm şi noi har altora şi să înţelegem că nici pe ei nu îi definesc situaţiile pe care le pierd de sub control… dacă ele nu sunt un stil de viaţă pentru ei.
Cu timpul am mai învăţat ceva : Adriana m-a învăţat că e ok să fiu om (pentru că a-ţi recunoaşte starea de om nu înseamnă să te înjoseşti, să te umileşti şi să încerci să atragi mila cuiva, pozând a victimă… unii se dispreţuiesc de parcă ar fi viermi nu oameni, iar asta mi se pare nedrept faţă de Creatorul nostru… însă mult mai urât mi se pare când cineva se crede zmeu în loc de om… şi nu sunt deloc împotriva înţelegerii că omul este o ”făptură minunată” dar sunt total împotriva închipuirii că suntem altceva decât ceea ce am fost creaţi să fim, adică oameni.)… apoi fiica de Dumnezeu m-a învăţat că Dumnezeu poate practic să trăiască într-un om (în Adriana)… şi că, dacă sunt fiică de Dumnezeu, ar trebui să ţintesc să nu mai trăiesc ca şi cum aş fi roaba Lui... ci ca şi cum aş fi prietena Lui.
Da, fiica Domnului m-a învăţat că dacă îmi plec prea mult capul… făcând compromisuri… s-ar putea să-mi cadă coroana… şi chiar dacă deseori nu-mi place că sunt Adriana, cred totuşi că aş fi incompletă fără ea… şi, sincer, nici nu cred că aş putea renunţa la vreuna (din ceea ce sunt)… fiindcă ar fi caşi cum aş merge într-un singur picior… şi tare m-ar incomoda!
De aceea le iubesc pe amândouă (pe Adriana cea veche şi pe Adriana cea nouă-fiica Lui)… şi dacă n-aş fi ajuns să spun aşa, atunci n-aş fi înţeles niciodată ce însemnă să iubesc pe alţii ca şi pe mine … iar acest verset: „ Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Matei 19:19) pentru mine ar fi fost doar … o teorie!
Închei spunându-vă povestioara cu cei doi lupi: „O mamă îi spune copilului său despre o luptă care se dă în ea, simbolizând-o prin bătălia dintre doi lupi. Unul este rău: se înfurie, invidiază, regretă, lăcomeşte, e arogant, gelos, orgolios, minte, îşi plânge de milă, se simte inferior, vinovat, e plin de mânie… iar celălalt este bun: e vesel, calm, iubitor, smerit, binevoitor, generos, încrezător, optimist, plin de compasiune şi credinţă, iertător, recunoscător… Copilul se gândi pentru o clipă şi apoi o întrebă: “Şi cine va câştiga această bătălie?” Printr-un răspuns simplu, mama spuse: “Cel pe care îl hrănesc mai bine”…
Ştiu că această luptă este a mea, dar cu siguranţă este şi lupta ta, pentru că fiecare copil de Dumnezeu poartă cu el şi firea veche (omul rău) şi ce trebuie să învăţăm din povestea aceasta este că: totdeauna vom fi ceea ce alegem să fim… şi bine ar fi să alegem ceea ce ar dori Dumnezeu să fim! Amin!
Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Shalom
Pericolul de a fi prins in jocul numerelor
Cantitatea este premiată în locul calităţii, de cele mai multe ori.
Participarea la un seminar este domeniul în care această fixaţie pe numere mă afectează cel mai mult. Adesea consider că este greu să nu fii dezamăgit după ce ai lucrat din răsputeri la promovarea unui eveniment şi vezi că s-au prezentat doar 10-15 persone. Cu toate acestea însă, după ce am evaluat rezultatele unor astfel de evenimente pe care le-am organizat în anii trecuţi, a devenit evident că unele dintre ele, la care audienţa a fost foarte mare, au produs foarte puţine roade (sau deloc).
Comparaţi aceste rezultate cu un seminar pe care l-am prezentat cu câţiva ani în urmă, la care au fost doar 10-12 participanţi. Îmi aduc aminte cât de frustrat m-am simţit atunci, întrebându-mă dacă numărul atât de mic de participanţi merita timpul şi energia care au fost investite. Când reflectez însă la oamenii care au fost acolo şi la urmările acelei zile, nu pot decât să mă minunez. Ceea ce a făcut Dumnezeu cu un număr mic de oameni a depăşit cu mult ceea ce mi-aş fi putut imagina că se va întâmpla, chiar dacă ar fi fost mai mulţi participanţi.
Majoritatea celor care au participat la acel seminar mi-au permis să lucrez cu ei până la un anumit nivel în domeniul afacerilor pe care le aveau, mulţi dintre ei începând să contribuie financiar la munca pe care Dumnezeu m-a chemat să o fac. Creşterea spirituală pe care am văzut-o de-a lungul timpului la fiecare dintre aceşti oameni, m-a umplut de bucurie. Fără discuţie, roadele spirituale aduse de această mână de oameni le-au întrecut pe cele rezultate în urma celor mai mari evenimente de acest fel în care am fost implicat.
Succesul este o marfă curioasă, care adesea alunecă printre degete şi care de obicei, este greu de măsurat. Din acest motiv, presupun, încercăm din răsputeri să folosim numere pentru a determina dacă am reuşit sau nu. Din păcate însă, numerele nu spun întrega poveste – uneori ele determinându-ne să ajungem chiar şi la concluzii greşite.
După ce Isus a hrănit 5000 de oameni, cu doar două pâini de orz şi doi peşti, aşa acum este relatat în capitolul al şaselea al Evangheliei după Ioan, mulţimile l-au urmat, sperând să vada mai multe miracole, în special legate de hrană. Dar Isus a răspuns, în Ioan 6:27, “Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Această învăţătură nu a fost bine primită. Mulţi dintre aşa-numiţii ’’ucenici’’ l-au părăsit în acea zi. Ei au fost pentru spectacol şi când Isus a încetat să mai facă miracole, cei mai mulţi au decis că aveau altceva mai bun de făcut. Dacă ar fi să măsurăm rezultatele miracolului Său în numere, am fi tentaţi să-l judecăm ca un eşec, atât timp cât doar o mână de oameni au rămas pentru a-L urma. Dar Isus a mers mai departe şi i-a hrănit pe cei 12 discipoli cu hrană spirituală, având ca rezultat apariţia şi creşterea masivă a Bisericii lui Isus Christos în lumea întreagă astăzi.
În afacerea sau în organizaţia ta, te concentrezi pe numere sau pe rezultate care să dureze în timp? Sfatul meu este să nu te laşi prins în jocul numerelor ci să îţi construieşti organizaţia pe relaţii profunde, durabile.
Un bun povestitor,ascultator si observator
Am observat de multe ori in conversatiile mele cu diferite persoane cat de important este sa fi un povestitor,ascultator sau observator bun!!!...Astazi am stat si m-am gandit la aptitudinile ce trebuie dezvoltate!A invata sa ascultam este un lucru de o importanta vitala. Noi trebuie ca, in acelasi timp, sa ascultam atat ceea ce ne povesteste persoana, cat si ceea ce ne spune Duhul Sfant.
Un prim punct ar fi: de ce ne este dificil sa ascultam?....iata ce am descoperit:
-gandim de patru ori mai repede decat vorbim
-deseori suntem mai preocupati de ceea ce ni se intampla noua insine
-zgomotele din jurul nostru ne distrag atentia de la conversatie
-vorbitul pare ca are mai multe avantaje decat ascultataul.
Atunci cand ascultam o persoana trebuie sa ne concentram asupra urmatoarelor lucruri:
-vorbirea/limbajul
-cuvintele pe care le alege vorbitorul
-tonul vocii
-tacerea
-modul de gandire
-subiectul
-lacrimile
-expresia fetei
-postura corpului
-marturisirile deschise, pe fata
-contradictiile Vreti sa stiti cum ne putem imbunatati aptitudinile de bun ascultator?
-sa stabilim contactul vizual
-sa ascultam cu atentie
-sa nu ingaduim lucrurilor din jur sa ne distraga atentia
-sa evitam intreruperea persoanei care vorbeste
-sa fim atenti la problemele cheie
-sa practicam rabdarea
-sa evitam exprimarea unor emotii puternice
-sa ascultam relatarea din spatele cuvintelor
-sa invatam sa repunem problema dintr-o alta perspectiva.
Ce spuneti de un test individual?
Gaseste un loc unde te poti retrage si raspunde la urmatoarele intrebari:
1) Numeste 3 lucruri la care esti bun/a :
a)............
b)...........
c)...........
2)Numeste 3 lucruri la care nu esti bun/a:
a)...........
b)..........
c)..........
3)Gandeste-te la urmatoarea situatie: Cineva sta langa tine la o intalnire si dintr-o data cade de pe picioare-care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
..................................................................................
4) Cand cineva nu este de acord cu ceva ce ai spus tu:
a) Ce simti?...........
b)Care este prima ta reactie?.....................
c)Ce spui? ............
d)Cat timp iti ia sa iti revi?...........
5) Cand citesti Biblia:
a) Iti amintesti ceea ce ai citit?........
b)Ceea ce citesti iti schimba conceptiile, parerile, sentimentele,actiunile?
........................................................................................................................
c)Iti vorbeste intr-ul alt mod?...........
6) Cand asculti o invatatura sau o predica:
a)Cat de des nu te poti concentra?..........
b)Care este raspunsul tau fata de vorbitor?.............
c)Daca actionezi in vreun mod, care este acesta?
Amin
Milasan Adriana
Roata de rezervă
Dureros este că unii “creştini” privesc în acelaşi mod relaţia lor cu Dumnezeu. Aceşti “creştini” au nevoie de un Dumnezeu la care să apeleze în caz de nevoie, dorindu-şi, normal, să nu fie nevoiţi să o facă. Rulând neîncetat pe şoselele vieţii, bucurându-se de priveliştea ce li se oferă, ei se raportează la Dumnezeu ca la roata de rezervă: ignorându-L. Abia în momentul dureros al unei “pene” îşi amintesc că au nevoie de ajutor.
Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea o relaţie cu el şi această relaţie a fost refăcută chiar dacă a fost deteriorată din cauza păcatului. Şi pentru că avem harul de a cunoaşte acest fapt, avem şi obligaţia de a-l face cunoscut.
Avem obligaţia de a le spune celor ce se amăgesc că-L au pe Dumnezeu în portbagaj, că El nu are un locaş special chiar dacă acest locaş ar fi unul de cult, ci că Cel Atotputernic trebuie să ne umple inima, casa, viaţa. Că Dumnezeu nu poate fi ignorat şi că relaţia cu El se bazează pe reciprocitate. Că noi venim la El cu mulţumirile, cu lauda, cu închinarea noastră, iar El, în dragostea Lui, ne răspunde cu binecuvântări. Că…
Sunt multe de spus despre Dumnezeul nostru şi trebuie să o facem, începând prin a le spune celor ce se amăgesc, că Dumnezeu nu poate fi tratat ca… o roată de rezervă.
Amin
Simion Felix Marţian
Binecuvantari
"Doamne, vorbeste-mi"
Si o privighetoare a cantat,
dar barbatul nu a auzit-o.
Barbatul a strigat,
"Doamne, vorbeste-mi!"
Si un tunet a strabatut cerul,
dar barbatul nu a dat atentie.
Barbatul s-a uitat in jurul sau si a spus,
"Doamne lasa-ma sa te vad"
Si o stea a stralucit puternic,
dar barbatul nu a observat.
Barbatul a tipat,
"Doamne, arata-mi un miracol"
Si o viata a luat nastere
dar barbatul nu avea de unde sa stie.
Cuprins de disperare barbatul a inceput sa planga,
"Doamne atinge-ma!, vreau sa simt prezenta Ta!"
Atunci Domnul si-a intins mana
si la atins ca pe un copilas.
Dar barbatul a indepartat fluturele
si si-a vazut de drum fara sa bage de seama.
Am gasit aceasta ilustratie ca fiind un mod minunat de a ne aduce aminte ca Domnul este intotdeauna alaturi de noi prin lucruri simple care credem ca ni se cuvin si nu le bagam in seama.
as mai aduaga inca ceva:
Barbatul a plans, "Doamne, am nevoie de ajutorul Tau!"
Si in acel moment a primit un email ce continea cuvinte de incurajare si indemnuri...
Dar barbatul a continuat sa planga ...
Nu treceti cu usurinta peste binecuvantari doar pentru ca nu sunt asa cum v-ati fi inchipuit ca ar trebui sa fie.
Indemnul meu este sa trimiteti acest mesaj celor care doriti sa stie de binecuvantarea Domnului.
Asteptati-va la lucruri minunate...
Sa aveti o zi plina de bucurii!
Integritate
Felul vostru de vorbire să fie: "Da, da; nu, nu"; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău. (Matei 5:37)
Avem multe caractere integre în Biblie, oameni pe care Dumnezeu îi iubeşte şi cu care se laudă. Dumnezeu Însuşi este un exemplu de integritate absolută. Cuvântul Lui este Da şi în El nu este Nu. Dumnezeu totdeauna s-a ţinut de cuvânt. Asta aşteaptă şi de la noi!
şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, (Tit 2:7)
Integritatea este un concept care apare constant în Sfânta Scriptură, se vorbeşte foarte des despre cinste, sinceritate. Integritatea ţine de inimă, o inimă curată nu va încălca încrederea niciodată. Integritatea nu poate exista decât întreagă, nu poţi tăia feliuţe, pentru că reduci din plinătatea inimii, nu mai eşti om al ascultării. Când inima încalcă principiul integrităţii se umflă de mândrie, se scuză, iese din sfera de ascultare a lui Dumnezeu.
E foarte important să ne pazim integritatea inimii, pentru că numai cu o inimă sinceră, curată putem înţelege Cuvântul lui Dumnezeu, putem veni înaintea Lui, putem înălţa rugaciuni şi putem avea certitudinea că ne vor fi ascultate.
Integritatea este lumina care străluceşte dintr-o conştiinţă disciplinată. (James E. Faust)
Să ne păzim inima mai mult!
Să putem veni în faţa Domnului păstrând o inimă şi un cuget curate.
Secretul voioşiei
Voioşia are ca sursă pe Isus, care a renuţat la propria Lui fericire pentru ca tu şi eu să ne putem bucura cu adevărat. El a venit în lume ca să caute şi să mântuiasca pe cei pierduţi. A-L primi pe Hristos este cea mai mare sursă de bucurie cunoscută omului. Un om poate fi voios şi fără a fi mântuit, însă fără a fi mântuit nu poate menţine această stare o veşnicie.
Proverbe 11:25 spune:
"Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el."
Dacă-i "udăm" pe alţii cu voioşie şi bună dispoziţie, acestea se vor revărsa şi asupra noastră.
Înainte să mori - TRĂIEŞTE!
Deci care este mesajul? "Nu te făli cu ziua de măine, căci nu ştii ce poate aduce o zi". Trăieşte fiecare zi în lumina vesniciei. Trăieste clipa şi stoarce tot ce poţi din ea. Iubeşte-i şi bucură-te de oamenii care contează. Mai fă un pas spre ţelul tău şi spre împlinirea planului lui Dumnezeu pentru viaţa ta. Cu alte cuvinte, înainte să mori, trăieşte!
Rabdarea
Răbdarea te ajută însă ca în faţa acestor situaţii să ai o cu totul altă atitudine şi să câştigi biruinţa în faţa oricărei provocări. Puţini oameni prezentaţi de Sfânta Scriptură pot ilustra acest fapt mai bine ca Neemia.
În primul capitol al cărţii pe care a scris-o, ne este arătat că Neemia a auzit că ceva foarte grav s-a întâmplat în Iuda şi în Ierusalim. În loc însă să se angajeze imediat pentru a face ceva ca să îndrepte aceste lucruri, fiindcă ştia că fără ajutorul lui Dumnezeu nu poate avea reuşită, cu o deosebită răbdare Neemia s-a rugat şi a cerut lui Dumnezeu lumină pentru ceea ce ar trebui să facă.
Versetul biblic de astăzi ne arată că a te avânta în necunoscut nu numai că este neînţelept şi periculos, ci de foarte multe ori este şi păcătos.
Pentru lucrarea pe care a trebuit s-o împlinească, Neemia s-a rugat şi s-a pregătit aproape 4 luni. Când a fost ultima dată când pentru un lucru pe care a trebuit să-l împlineşti te-ai rugat mai înainte timp de patru luni?
Pentru că Dumnezeu apreciază răbdarea, trebuie să ne aliniem planurile noastre cu calendarul ceresc. Şi vei cunoaşte planurile lui Dumnezeu, numai atunci când vei vorbi cu El regulat în rugăciune şi vei aştepta apoi cu răbdare răspunsurile Lui.
Pentru că mulţi dintre noi atunci când nu primesc un răspuns imediat, sunt gata să renunţe în mijlocul acestei societăţi agitate şi violente, răbdarea este o lecţie foarte greu de învăţat.
Pentru a o învăţa, fii gata chiar din această zi să te asemeni cu Neemia, căutându-l pe Domnul în mod frecvent în rugăciune, aşteptând apoi cu răbdare toate răspunsurile Lui.
CE HAR MARET...
1 ora pentru a o pretui,
1 zi pentru a o indragi si a o iubi,
dar iti trebuie o viata intreaga pentru a o uita!
Dar Dumnezeu te stie din prima secunda in care ai pasit pe acest pamant
si inainte ca sa calci in lumea asta te-a remarcat ca pe o persoana nu
deosebita, ci unica
El te pretuieste nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce esti
El nu are nevoie de o zi pentru a te indragi si a te iubi pentru ca numai faptul ca te-a creat arata cat de mult te iubeste
El nu te uita niciodata pentru ca viata lui e vesnica
De aceea merita sa-ti pui increderea intr-un astfel de Dumnezeu, nu ai nimic de pierdut, ci doar de castigat
Dumnezeu te cunoaste, te pretuieste, te iubeste si nu te uita niciodata!
Aminteste-ti...
1. Să nu faci PRESUPUNERI!
Să nu faci nimic pe baza presupunerilor.
Dacă ai DUBII, lămureşte-le.
Dacă SUSPECTEZI, întreabă.
Presupunerile te determină să inventezi scenarii uneori incredibile care nu fac decât să-ţi învenineze sufletul şi care nu au BAZĂ REALĂ.
2. Respectă-ţi cuvântul!
Ceea ce iese din gura ta reprezintă ceea ce eşti tu.
Dacă nu respecţi ceea ce spui, nu te respecţi pe tine însuţi, iar dacă nu te respecţi nici nu te iubeşti. A-ţi respecta cuvântul înseamnă a fi coerent cu ceea ce gândeşti şi cu ceea ce faci. Astfel eşti autentic şi asta te face respectabil în faţa ta şi a celorlalţi.
3. Fă întotdeauna totul cât se poate de bine!
Dacă faci totul cât poţi de bine, nu vei regreta şi nu-ţi vei reproşa niciodată nimic.
4. Nu lua NIMIC personal
Nici cea mai gravă OFENSĂ,
Nici cea mai rea RUŞINE,
Nici cea mai adâncă RANĂ.
Pe cât de mult vrea cineva să-ţi facă rău, pe atât de mult rău îşi va face sieşi. Dar problema este a lui , nu a ta.
“Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii” (Roque Schneider)
“Iubeşte-mă atunci când merit cel mai puţin pentru că atunci am cea mai mare nevoie” (Proverb chinezesc)
Rezistent la respingere
- jurând ca nu vom lăsa pe nimeni să se apropie de noi pentru a ne răni din nou. În teorie sună bine, dar izolându-ne de ceilalţi ne închidem în noi inşine şi toate relaţiile noastre suferă;
- afisând masca unei "feţe smechere". Sunt dur! N-am nevoie de nimeni. În consecinţă nimeni nu-ţi îndeplineşte nevoile.
- respingându-i pe ceilalţi. Când ne simţim respinşi ne imaginăm că suntem atacaţi chiar şi când nu suntem. Aşa că ne înarmăm cu mânuşile de box şi ieşim la interval.
- încercând să cumpărăm protecţie faţă de respingere făcându-le oamenilor anumite favoruri. Sau împăcându-ne cu relaţiile abuzive findcă ne gândim că este ceea ce merităm şi ca este ultima noastră şansa în dragoste;
- practicând perfecţionismul. Renunţă la aşa ceva! Dumnezeu te iubeşte deja necondiţionat, iar standardele umane variază atât de mult că nu vei reuşi să faci pe toată lumea mulţumită oricât de mult încerci.
Pentru voi ... sunteti speciale
Femeile...Zâmbesc când ar vrea să ţipe.
Cânta când ar vrea să plânga.
Plâng când sunt fericite şi râd când sunt nervoase.
Luptă pentru ideile în care cred.
Se revoltă în faţa nedreptăţii.
Nu acceptă un refuz când au convingerea că există o soluţie mai bună.
Traiesc în lipsuri pentru ca familia lor să poată avea cele necesare.
Merg la doctor cu o prietenă speriată.
Iubesc necondiţionat.
Plâng de fericire când copiii lor excelează şi se bucură când obţin premii.
Sunt fericite când află despre o naştere sau o nuntă.
Li se frânge inima când le moare un prieten.
Suferă când le moare cineva din familie şi totuşi sunt tari atunci când cred ca nu le-a mai rămas putere.
Ştiu că o îmbraţişare şi un sărut pot vindeca o inimă frânta.
Îndură necazuri şi cară greutaţi, intreţin fericirea, iubirea şi bucuria.
Femeile există în toate formele, dimensiunile şi culorile.
Ar zbura cu avionul, ar merge pe jos sau ţi-ar trimite un e-mail sau ar conduce maşina (şi toate in acelaşi timp) ca sa ştii cât de mult ţin la tine.
Inima unei femei este cea care face lumea să se invârtă.
Aduc bucurie, speranţa şi iubire.
Sunt pline de compasiune şi au idealuri şi işi susţin moral prietenii şi familia.
Femeile au lucruri esenţiale de spus şi totul de oferit.
---------------------------------------
Depărtează-ţi paşii de cei ce nu onorează în femeie pe propria lor mamă. Fii mândru de această consideraţie ce o ai fată de demnitatea feminină, ocrotind pe cea care ţi-a dat viaţă, pe surorile tale, iar într-o bună zi pe acea fiinţă care va căpăta nobilul titlu de mamă a copiilor tăi. Sivio Pellico
Proverbe 31
10 Cine poate gãsi o femeie cinstitã? Ea este mai de pret decât mãrgãritarele.
11 Inima bãrbatului se încrede în ea, si nu duce lipsã de venituri.
12 Ea îi face bine, si nu rãu, în toate zilele vietii sale.
13 Ea face rost de lânã si de in, si lucreazã cu mâini harnice.
14 Ea este ca o corabie de negot; de departe îsi aduce pâinea.
15 Ea se scoalã când este încã noapte, si dã hranã casei sale, si împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale.
16 Se gândeste la un ogor, si-l cumpãrã; din rodul muncii ei sãdeste o vie.
17 Ea îsi încinge mijlocul cu putere, si îsi oteleste bratele.
18 Vede cã munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea.
19 Ea pune mâna pe furcã, si degetele ei tin fusul.
20 Ea îsi întinde mâna cãtre cel nenorocit, îsi întinde bratul cãtre cel lipsit.
21 Nu se teme de zãpadã pentru casa ei, cãci toatã casa ei este îmbrãcatã cu cãrãmiziu.
22 Ea îsi face învelitori, are haine de in subtire si purpurã.
23 Bãrbatul ei este bine vãzut la porti, când stã cu bãtrânii tãrii.
24 Ea face cãmãsi, si le vinde, si dã cingãtori negustorului.
25 Ea este îmbrãcatã cu tãrie si slavã, si râde de ziua de mâine.
26 Ea deschide gura cu întelepciune, si învãtãturi plãcute îi sunt pe limbã.
27 Ea vegheazã asupra celor ce se petrec în casa ei, si nu mãnâncã pâinea lenevirii.
28 Fiii ei se scoalã, si o numesc fericitã; bãrbatul ei se scoalã, si-i aduce laude zicând:
29 "Multe fete au o purtare cinstitã, dar tu le întreci pe toate."
30 Dezmierdãrile sunt înselãtoare, si frumusetea este desartã, dar femeia care se teme de Domnul va fi lãudatã.
31 Rãsplãtiti-o cu rodul muncii ei, si faptele ei s-o laude la portile cetãtii.
---------------------------------------
Dumnezeu, când ne-a trimis pe pământ, ne-a făcut cel mai frumos cadou: ne-a lăsat în grija unui inger ... MAMA
Poate că pe nimeni nu chinuim atât de mult ca pe propria noastră mamă; poate că pentru ca nici o dragoste nu sacrificăm mai puţin: atăt de siguri suntem că ne-a fost dată pentru totdeauna şi că intotdeauna ne va ierta. Jacinto Benavente
Există o fiinţă minunată faţă de care vom rămâne întotdeauna datori: mama. Nikolai Alexeevich Ostrovsky
Soţia este necesară pentru un sfat bun, soacra pentru o primire bună, dar nimeni nu este ca o dulce mama. Lev Nicolaevici Tolstoi
O mamă bună preţuieşte cât o sută de profesori. Johann Friedrich Herbart
Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor. William Thackeray
Inima mamei este un adânc abis la capătul căruia gaseşti de fiecare dată iertare. Honore de Balzac
Tot ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama. Abraham Lincoln
Mama ta este singura persoană care ştie mai multe lucruri despre tine decât ştii tu despre tine insuţi . Edward A. Murphy
Ruga mamei apară de orice primejdie pe apă şi pe uscat. N. Gogol
Mamele au o varstă unică, nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase sau urâte. Există doar mame. Alba de Cespedes
Adevărata mamă nu e cea care îi dă viaţa copilului, ci bună creştere. Sfantul Ioan Gura de Aur
Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si în inimile copiilor. Thackeray
La Mulţi Ani! Fiţi Binecuvântate!
POEM pentru o primavara perfecta
Iarta-i, oricum.
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse…
Fii bun, oricum.
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati…
Cauta succesul, oricum.
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela…
Fii cinstit si sincer, oricum.
Ceea ce construiesti in ani altii pot darama intr-o zi…
Construieste, oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi…
Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine…
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns…
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.
si este gravat pe zidul Casei de copii din Calcuta.
O inima frumoasa
Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.
Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice, avea locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.
Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus-o în rana proaspata de pe inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.
Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.
Sanctuarul Furtunii
Matei 7:24
- - Exista furtuni in viata ta (studii, serviciu, probleme sociale sau de familie)? Cum poti aplica cuvantul lui Dumnezeu in situatia ta?
- - Ai prieteni care trec prin furtunile vietii? Cum poti fi o incurajare pentru ei?
Stirile au descris cum vijelia a facut ravagii in vestul, sudul si centrul orasului Singapore. In sud-vestul insulei, unde vantul a fost deosebit de puternic, au fost doborati cel putin cinci arbori. Din fericire, nimeni nu a fost ranit.
M-am gandit la acesti copaci care au fost dezradacinati de furtuna, au fost smulsi de pe "temelia" lor. Aceasta m-a facut sa ma gandesc la pilda lui Isus despre o casa care este construita pe nisip. Pilda pe care El a spus-o in Matei, 7, ne aminteste sa ne construim fundatia pe Cuvantul lui Dumnezeu, astfel ca atunci cand vin furtunile sa nu ne clatinam. Psalmistul a comparat o persoana inteleapta cu un copac plantat langa apa, aducand roade la vreme si ale carui frunze nu se vestejesc (Psalmul 1:1-3).
Inradacinarea in Cuvant ne va ajuta prin furtunile vietii. In timpuri nesigure de razboi, de regrese economice si boli cronice, ne confruntam cu multe "furtuni", dar putem sa ne incredem in Dumnezeu, care ne va da temelia tare a pacii (Ioan 14:27).
Putem intra in pacea lui Dumnezeu care transcende dincolo de orice intelegere, infigandu-ne radacinile adanc in Cuvantul Sau.
Lectie de PERSEVERENTA
Stau zile in sir si isi fac cuibul aducand materiale, adesea de la foarte mari distante...
... Iar cand termina si sunt gata sa depuna oua, intemperiile vremii, interventia umana sau a vreunui animal il distruge, ruinand astfel tot ce s-a cladit cu atata munca…
Ce face pasarea?
Se lamenteaza, plange, abandoneaza? In nici un caz. Incepe din nou, inca o data, pana ce in cuib apar in fine primele oua.
Uneori – de multe ori! – inainte sa iasa puii, vreun animal, vreun copil, vreo furtuna distrug cuibul, dar de aceasta data si pretiosul lui continut...
Doare sa o iei mereu de la inceput... Dar chiar si asa, pasarea nu se lasa niciodata si nici nu da inapoi... Continua sa cante si sa construiasca, sa construiasca si sa cante...
Ai simtit vreodata ca viata ta, munca ta, familia ta, prietenii tai, nu sunt cum ti le-ai dori? Ti-a venit sa spui pana aici, nu merita efortul, asta e prea mult pentru mine?
Esti obosit de luatul de la capat, de lupta zilnica, de increderea tradata, de tintele ratate tocmai cand erai pe punctul de a le atinge?
Oricat te-ar lovi viata, nu renunta niciodata.
Spune o rugaciune pentru speranta si continua.
Nu-ti face griji daca esti ranit in lupta, si chiar asteapta-te ca asta sa se intample.
Inarmeaza-te din nou cu speranta si mergi inainte.
Nu conteaza ce se intampla... Nu abandona, mergi mai departe.
Viata este o lupta continua, dar merita sa o accepti.
Si mai presus de toate, nu inceta niciodata sa canti.
Frumusetea
1 Petru 3:3-4
- - Te simti frumoasa? Ce determina cum te simti?
- - Cum poti dezvolta o parere sanatoasa despre feminitatea ta si dorinta de a fi vazuta?
- - Daca ai fi un baiat, cum ai vedea adevarata frumuste in femeia pe care o cunosti?
Intr-o zi, mergand de la magazin spre masina, am vazut o femeie pe care nu puteam sa n-o observ. Dupa felul cum arata, mi-am zis ca precis citea revista pe care tocmai am vazut-o si ca a aplicat sfaturile din ea.
Modelul de pe coperta revistei si femeia imbracata seducator din parcare aveau ceva in comun, dar adevarul universal care ne leaga pe toate femeile este dorinta de a fi vazute frumoase. Ceea ce revistele nu pot explica este faptul ca aceasta dorinta este mai profunda decat dorinta de a arata bine. Vrem sa fim atragatoare, dar mai mult pentru ceea ce suntem, nu pentru felul cum aratam.
Multe programe de la televizor venereaza modelul de frumusete care se limiteaza doar la suprafata pielii, dar adevarul real este ca frumusetea exterioara se ofileste cu timpul. Frumusetea fizica singura nu este suficienta ca sa ne faca fericite, sa ne sprijine intimitatea maritala sau sa ne dea pacea interioara. Adevarata frumusete este vesnica pentru ca ea vine din interiorul inimii.
Femeile sunt destinate sa fie frumoase, iar aceasta nu inseamna a avea un trup perfect, nici o fata frumoasa sau un par superb. Frumusetea este vazuta intr-o femeie care isi arata inima cu incredere si ii hraneste cu amabilitate pe cei care-i iubeste. Ea radiaza frumusete cand Il iubeste pe Dumnezeu cu toata inima ei, cu tot sufletul ei si cu tot cugetul ei si cand este persoana pe care Dumnezeu a facut-o sa fie - o adevarata frumusete.
