„Cine zice ca este în lumina, si uraste pe fratele sau, este înca în întuneric pîna acum. Cine iubeste pe fratele sau, ramîne în lumina, si în el nu este nici un prilej de poticnire.” I Ioan 2:9

Într-o povestire se spune ca un beduin ce calatorea prin desert, a ajuns într-o oaza unde dorea sa ramana peste noapte. Cand a vazut ca în acea oaza era un cort, a mers la acel locuitor al pustiei sa-i ceara gazduire.

Ajungand însa în usa cortului, gazda care i-a ascultat cererea cu mare atentie, l-a întrebat : „ care este dumnezeul caruia I te închini?”

Calatorul i-a raspuns ca el nu crede în nici un dumnezeu, dar are nevoie de un adapost unde sa ramana peste noapte. Dupa ce a auzit marturia trecatorului, în loc sa împarta cu el un colt al cortului, gazda l-a scos afara spunîndu-i: „un necredincios n-are ce cauta în cortul meu!”

În timpul noptii însa, Domnul Isus s-a aratat în vis omului nemilos si l-a întrebat: „Unde este musafirul pe care trebuia sa-l primesti?” „L-am scos afara, pentru ca el nu crede în Tine; a raspuns cu mandrie gazda!”

Dupa ce i-a ascultat raspunsul, Domnul Isus l-a invitat pe acel om nemilos afara din cort si i-a cerut sa se uite spre cer spunandu-i:” Uita-te si vezi cate stele sunt pe firmamentul cerului, acest mare acoperis ce se întinde pentru toti oamenii. Eu n-am stins niciuna dintre ele, fiindca acest om înca nu ma cunoaste. Daca Eu fac ca soarele si stelele sa straluceasca si pentru cei buni si pentru cei rai, se cuvenea ca sa arati aceeasi dragoste, oferind gazduire acestui necunoscut!”

Pentru ca un adevarat crestin îsi iubeste semenii indiferent de situatia în care acestia se afla, trebuie ca prin jertfa si slujirea noastra sa-i ajutam pe cei ce înca nu-l cunosc pe Dumnezeu, sa descopere maretia dragostei Lui.

Doamne Dumnezeule; da-mi putere sa Te urmez cu credinciosie si sa-i ajut pe cei aflati în nevoie, dovedindu-le astfel dragostea Ta. Amin.

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul. “ Psalmul 40:1-3

Ori de cate ori copiii sai faceau lucruri ciudate, Burton Mozs le zicea: „daca nu sunteti cuminti, am sa va arunc la gunoi!” De aceea, la sfarsitul zilei, acestia îsi ziceau deseori glumind:” în aceasta seara ar trebui sa dormim în cocina!”

Acesta este locul în care au ajuns însa multi oameni astazi. Au facut atatea rele încat au ajuns la cocina lumii, traind numai printre gunoaie.

Domnul Isus a venit însa sa ne caute la groapa de gunoi a acestei lumi, în locul mizeriei si-a mortii cauzate de pacat, ca sa ne duca în palatul Sau, cu strazi de aur.

Esti gata sa raspunzi afirmativ invitatiei dragostei Sale si din aceasta zi sa umbli pasind doar pe urmele Lui?

Rugaciune: Doamne Isuse; pentru ca ai venit sa ma cauti în fundul mocirlei si-n groapa pieirii, ajuta-ma sa raspund glasului chemarii dragostei Tale si sa Te urmez cu credinciosie. Amin.

M'am trezit intr'o dimineata devreme, ca sa admir rasaritul soarelui. Ah, frumusetea creatiei lui Dumnezeu nu poate fi redata in cuvinte! In timp ce priveam rasaritul soarelui I'am adus laude lui Dumnezeu, pentru frumusetea lucrarii Lui. Stand acolo am simtit prezenta Domnului alaturi de mine.

El m'a intrebat: ''Ma iubesti?''
I'am raspuns: ''Bineinteles ca Te iubesc, Doamne! Tu esti Domnul si Mantuitorul Meu!''

Apoi m-a intrebat: ''Daca ai fi handicapat fizic m'ai iubi si atunci?''
Eram descumpanit. Mi'am privit mainile si picioarele si restul trupului si m'am intrebat oare cate lucruri n'as putea face daca as fi handicapat, lucruri pe care le socotesc normale.
Si i'am raspuns: ''Doamne, n'ar fi usor, dar totusi Te'as iubi!''

Atunci Domnul mi'a spus: ''Daca ai fi orb, ai iubi si atunci creatia Mea si M'ai iubi si pe Mine?''
Cum as putea iubi ceva ce nu pot vedea? Dar, m'am gandit la toti oamenii orbi din lume si la faptul ca multi dintre ei Il iubesc pe Dumnezeu si creatia Lui.
Si I'am raspuns: ''Mi'e greu sa ma gandesc la asa ceva, dar totusi Te'as iubi!''

Domnul m-a intrebat: ''Dar,daca ai fi surd, ai asculta Cuvantul Meu?''
Cum as putea asculta daca as fi surd? Atunci am inteles: ca sa asculti Cuvantul lui Dumnezeu nu trebuie doar sa auzi cu urechile, ci trebuie sa asculti cu inima!
Si I'am raspuns: ''Doamne, n'ar fi usor, dar as asculta Cuvantul Tau!''

Atunci Domnul m'a intrebat: ''Dar daca ai fi mut, ai lauda Numele Meu si atunci?''
Cum L'as lauda fara glas? Am inteles din nou. Dumnezeu vrea sa'I cantam din inima si din suflet. Sunetele nu au mare importanta; si noi nu Il laudam pe Dumnezeu doar prin cantari, ci chiar si atunci cand suntem persecutati Ii aducem slava lui Dumnezeu prin recunostinta noastra.
I'am raspuns: ''Chiar daca nu as putea canta in cuvinte, tot as lauda Numele Tau!''

Si Dumnezeu m'a intrebat: ''Ma iubesti cu adevarat?''
Plin de curaj si cu convingere ferma I'am raspuns: ''Da,Doamne! Te iubesc pentru ca Tu esti singurul Dumnezeu adevarat.''
Am crezut ca am raspuns bine, dar Domnul m'a intrebat: ''Daca ma iubesti,de ce pacatuiesti?''
Si I'am raspuns: ''Doamne,sunt doar un om,nu sunt perfect!''
Dar Domnul m'a intrebat: ''De ce in vremuri de pace si bunastare te indepartezi cel mai mult de Mine? De ce numai in vremuri de necaz te rogi din toata inima?''
N'am putut da nici un raspuns, doar lacrimi.

Domnul a continuat: ''De ce canti numai la adunare? De ce ma cauti numai in ceasul de inchinare? De ce te rogi atat de egoist? De ce imi esti necredincios?''
Si lacrimile au continuat sa'mi curga pe obraz.
''De ce ti'e rusine de Mine? De ce nu raspandesti Vestea Buna? De ce in vremuri de prigoana ceri ajutorul de la oameni si nu alergi la Mine? De ce cauti scuze cand iti dau ocazia sa slujesti Numele Meu?''
Am incercat sa raspund, dar n'am gasit nici un raspuns.

''Esti binecuvantat cu viata. Te'am creat sa n'o irosesti. Te'am binecuvantat cu talent ca sa Ma servesti, dar tu fugi de Mine. Ti'am revelat Cuvantul Meu, dar nu te adancesti in El. Ti'am vorbit, dar urechile ti'au fost inchise. Ti'am trimis slujitori ai Mei si tu ai stat nepasator cand ei erau respinsi. Ti'am auzit rugaciunile si Ti'am raspuns la toate! Dar, Ma iubesti tu cu adevarat?''
N'am putut raspunde. Cum sa'I raspund? M'a coplesit rusinea! N'am nici o scuza! Cu inima zdrobita si lacrimi pe obraz am spus: ''Doamne iarta'ma! Nu sunt vrednic sa fiu copilul Tau!''

Si Domnul mi'a raspuns: ''Tu esti al Meu prin har si nu prin merit!''
Am spus: ''Doamne, oare vei continua sa ma iubesti? De ce ma ierti?''
Domnul mi'a raspuns: ''Te iubesc pentru ca te'am creat. Tu esti copilul Meu si Eu nu te voi parasi niciodata! Cand plangi, Mi'e mila de tine si plang cu tine! Cand strigi de bucurie, rad si eu cu tine! Cand esti descurajat, Eu te incurajez! Cand cazi, Eu te ridic! Cand esti obosit, Eu te port pe brate! Eu voi fi cu tine pana la sfarsitul zilelor si te voi iubi intotdeauna!''
Niciodata n'am plans cu atata amar. Cum am putut fi atat de nepasator. Cum am putut zdrobi atat de mult inima lui Dumnezeu?
Domnul mi'a intins bratele si am vazut urma cuielor in palmele Sale.

M'am inchinat la picioarele Domnului Isus Hristos, Mantuitorul meu si pentru prima oara m'am rugat cu adevarat!

A ne numi parteneri egali cu Dumnezeu pare o afirmatie ironica. Si totusi, invitandu-ne sa facem lucrarea Imparatiei pe pamant, Dumnezeu ne plaseaza intr-adevar intr-un cuplu ciudat. Dumnezeu delega lucrarea fiintelor omenesti ca sa facem istoria impreuna. Mai clar, parteneriatul are un partener dominant, cum ar fi o alianta intre Microsoft si un programator de liceu.

Noi stim bine ce se intampla cand fiintele omenesti formeaza aliante inegale: partenerul dominant are tendinta sa-i copleseasca pe ceilalti, iar subordonatul in general trebuie sa taca. Doar Dumnezeu, care nu are nici un motiv sa se simta amenintat de noi, ne invita la o comunicare onesta si statornica.

Ma intreb uneori de ce Dumnezeu pretuieste atat de mult onestitatea rugaciunilor noastre, acceptandu-ne chiar si izbucnirile nedrepte. Sunt uimit sa vad cat de multe rugaciuni biblice par asa slabe. Ieremia a vorbit despre nedreptate (20:7-10); Habacuc l-a acuzat pe Dumnezeu de surzenie (1:2); Iov a recunoscut: "Ce vom castiga, daca-I vom inalta rugaciuni?" (21:15). Biblia ne invata sa ne rugam cu onestitate.

Dumnezeu vrea sa venim la El cu plangerile noastre. Daca trecem prin viata cu pretentia sa zambim cand in interior sangeram, dezonoram relatia cu El.

Domnul Isus nu ar fi putut face nimic pentru omenire daca ar fi ramas doar un prunc. Credinta ieslei nu este indeajuns. Noi trebuie sa avem credinta crucii, credinta invierii si ceva mai bun decat acestea trebuie sa avem credinta Rusaliilor. Noi trebuie sa implinim cuvintele Apostolului Pavel: "Hristos in voi, nadejdea Slavei." Noi trebuie sa vedem credinta noastra raspandindu-se continuu ca la ziua Cincizecimii. Umplerea cu Duhul Sfant nu trebuie sa se sfarseasca doar in camera de sus din Ierusalim. Acolo a fost doar inceputul.

Haideti sa rezolvam problema aceasta. La acest craciun sa nu-L tinem pe Domnul Isus in grajdul vitelor pana la urmatorul craciun. Sa-L scoatem afara din iesle, afara la cei alungati, la cei dezmosteniti, la cei in nevoie, la cei pe care El ii iubeste. Domnul Isus este satisfacut numai atunci cand este mutat din grajdul vitelor in camera de zi din viata omului.

Sa ne amintim de acest craciun de cata dragoste a pus Dumnezeu in darul Sau cel minunat oferit lumii prin persoana Fiului Sau.

La craciun cand daruim daruri prietenilor nostri cu scopul de-a primi ceva in schimb; noi nu aducem daruri Domnului Isus in acest mod. Daca insa daruim daruri de dragoste la cei saraci si in nevoie, noi oferim cu adevarat daruri Domnului Isus, Darul cel mai de pret a lui Dumnezeu catre omenire.

Rugaciune: Doamne Isuse, vino in inima mea si ocupa locul ce ti se cuvine pe tronul vietii mele. Invata-ma sa te slujesc cu credinciosie, cu bucurie si multumire, astazi si in veci. Te rog aceasta in Numele Sfant al Domnului Isus. Amin!

Rugaciunea este la fel de veche ca si omul, dupa cum sta scris in Geneza 4:26 - "Atunci au inceput oamenii sa cheme numele Domnului."



Ea este tot asa de universala ca si religia si tot asa de instinctiva ca si respiratia, fiind practicata intr-o forma sau alta de oamenii tuturor religiilor.

Rugaciunea izvoreste din inima impreuna cu o nevoie care trece dincolo de posibilitatile omului de a o implini singur. Rugaciunea este o recunoastere din partea omului ca exista o fiinta superioara lui.

Cei mai multi oameni incearca sa se roage, insa asa de putini stiu cum sa o faca! Exista doua feluri de rugaciuni: rugaciuni care ajung la Dumnezeu si cele care nu ajung la El. Isus a infatisat acest adevar in pilda cu fariseul si vamesul (Luca 18:9-14). Cei doi au mers in acelasi loc si in acelasi timp, pentru a face acelasi lucru - sa se roage.

Fariseul s-a rugat cu o mandrie religioasa, asteptand raspuns de la Dumnezeu pentru ca se credea vrednic. El I-a facut cunoscut lui Dumnezeu bunatatea lui, socotindu-se pe sine mai bun decat altii. El se mandrea cu faptele lui bune spunand: "Eu postesc, eu dau!" Acesta este felul de rugaciune care nu ajunge la Dumnezeu - o rugaciune bazata pe indreptatirea de sine.

Sa ne uitam acum la vames si la rugaciunea lui. El a venit la Dumnezeu cu o mare umilinta, constient de nevrednicia lui, marturisind ca este un pacatos si cerand mila de la El. Acesta este felul de rugaciune care ajunge la Dumnezeu - rugaciunea bazata pe adevarata indreptatire.

Rugaciunea este un privilegiu foarte pretios pentru ca ea te aduce intr-o stransa partasie cu Dumnezeu, exprimand nevoia pe care tu o ai de El si totala ta dependenta fata de El.

Rugaciunea inseamna a cere si a primi; este o stare de vorba cu Dumnezeu. Inseamna a-I face cunoscuta Lui prin credinta nevoia ta. Textul de mai sus este asa de simplu la prima vedere, incat suntem in pericol de a nu reusi sa ne dam seama de imensitatea lui. Domnul nostru il invata pe credincios sa ceara, sa caute si sa bata, intrucat aceste trei cuvinte acopera intregul cadru al rugaciunii.

Atunci cand spunem ca petrecem un timp de meditatie, timp in care sa fim in partasie cu Dumnezeu, ne referim la ceva mai mult decat a citi in fuga cateva versete si a face o scurta rugaciune in graba.




Acest timp trebuie sa fie timpul pe care il petreci impreuna cu Domnul in camaruta ta, acolo poti sa ii spui toate bucuriile tale, toate necazurile pe care le ai. Acolo te poti intalni in adevar cu Dumnezeu.

Timp impreuna cu Dumnezeu este timpul in care uiti de toate problemele lumii acesteia, nu te mai framanta nimic; te intalnesti cu Domnul, El iti inunda inima, te hranesti din Cuvantul Sau, in duh de rugaciune.

Acest timp inseamna un timp de disciplina pentru trupul tau si un mare castig pentru sufletul tau. Ii spui lui Dumnezeu cat de mult il iubesti si cat doresti sa fii tot mai mult in asemanarea Lui. Ii spui lui Dumnezeu: "iata-ma sunt aici la dispozitia Ta."

Este timpul in care primesti putere si curaj sa mergi inainte. Ii ceri lui Dumnezeu sa te ajute chiar daca esti slab, Ii ceri sa te ierte pentru greselile tale, pentru pacatele tale. Este un timp pe care il petreci numai cu Domnul, este un timp care te va ajuta sa culegi roada lui in vesnicie.

Nu ne putem bucura intotdeauna in orice circumstante, dar putem intotdeauna sa ne bucuram in Domnul Isus Hristos. Putem si noi spune ca si Habacuc in vechime: "Chiar daca, (...) campiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, si nu vor mai fi boi in grajduri, eu tot ma voi bucura in Domnul, ma voi bucura in Dumnezeul mantuirii mele!"

Nu-ti lega viata ta de vedetele lumii - intr-o zi ele se vor stinge si vor disparea.

Daca ai indoieli despre un anumit lucru, considera-l ca pacat. Altcineva ar putea sa faca acel lucru fara nici o mustrare de costiinta. Lasa-l pe el. Daca nu ti-e constiinta netultburata nu te apropia de acel lucru. "Tot ce nu vine din incredintare, e pacat."

Dovedeste ce fel de crestin esti in proportie directa cu cat de mult sau - cat de putin loc are Domnul Isus in viata ta.

Rugaciune:
"Tatal nostru care esti in ceruri, ajuta-ne sa ramanem neclintiti in credinta. Da-ne bucurii in inima ca sa ne putem veseli de toate binecuvantarile care aduc fericire pentru noi si sa ne incredem in Tine atunci cand trecem prin necazuri si probleme. Invata-ne sa ne bucuram in Tine: prin Domnul nostru Isus Hristos, Salvatorul nostru. Amin!"

Adesea, noi nu stim pentru ce sa ne rugam si rugaciunile noastre par sa fie nesemnificative. Insa Duhul Sfant poate schimba acest lucru si poate sa ne umple rugaciunile cu caldura si semnificatie. Prima noastra responsabilitate in calitate de crestini trebuie sa fie aceea de a-I permite Duhului Sfant sa-Si faca lucrarea in noi.

Fie ca frumusetea lui Isus sa fie vazuta prin mine.

Se pare ca lipsa de activitate pentru Domnul si Imparatia Lui, acuzarea si critica permanenta reprezinta ocupatia multora care se considera crestini devotati.

Ne-ai creat pentru Tine, iar sufletele noastre nu vor fi niciodata impacate pana cand nu se odihnesc in Tine.

Uneori facem promisiuni Lui Dumnezeu in momente de criza sau la ocazii speciale, dar dupa aceea uitam sa le implinim. Cand Dumnezeu raspunde cererilor noastre dupa ajutor, ignoram adesea indeplinirea juruintelor facute.

Rugaciune:
Tatal nostru, Iti multumim caci Tu esti un Dumnezeu al dragostei. Iti multumim pentru Fiul Tau care a venit sa ne arate aceasta dragoste si pentru Duhul Sfant pe care Tu L-ai trimis sa locuiasca in noi, asa incat noi sa manifestam aceasta dragoste fata de altii. In Numele Lui Isus. Amin!