2 Împărați 4;25 Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: "Iată pe Sunamita aceea!


Ai citit vreodată povestea Sunamitei? Ai stat să meditezi, să te gândești la acțiunile și faptele sale?
Sunamita era o femeie bogată, foarte credincioasă, care locuia în Sunem. Când Elisei a trecut prin Sunem, femeia aceasta l-a invitat la masă și de atunci ori de câte ori trecea pe acolo, se oprea la casa Sunamitei. Dar bunătatea ei nu s-a oprit doar la a-i oferi ceva de mâncare ci a vorbit cu soțul ei, să-i amenajeze o odaie unde să se poată odihni.
Elisei, a vrut să fie recunoscător acestei familii și a întrebat; ”Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu."
Sunamita, era o persoană credincioasă și nu avea nevoie de favoruri. Totuși atunci când Elisei a aflat că își dorea mult un fiu i-a făcut cunoscută voia lui Dumnezeu ; "La anul pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu."
Și cum Dumnezeu își ține promisiunile, în anul următor acestei familii i s-a născut un fiu.
Nu-mi pot imagina bucurie mai mare ca aceasta în casa Sunamitei. Îmi imaginez cum Sunamita, ducea o viață fericită, împlinită. Totul în viața acestei femei pare perfect, nu cred că mai era ceva ce și-ar fi putut dori.

Dar... vine o zi când copilul acestei familii moare.
Ce se întâmplă din acest moment face ca exemplu Sunamitei să fie demn de urmat. A dus copilul în camera ce o pregătise pentru Elisei, l-a așezat pe pat, a închis ușa după ea și a cerut sotului ei; "Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce."
Câtă credință găsim în acest gest! Nu a plâns, nu a făcut reproșuri lui Dumnezeu, lui Elisei, de ce i-au promis și i-au dat un fiu, ca apoi să-l piardă. Vrea să meargă la omul lui Dumnezeu și apoi o să ia deciziile ce se impun.
Soțul, se gândea doar la recoltă, la bunăstarea familiei și nu înțelege cererea soției lui; "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"
Tot ce a făcut Sunamita, arată o credință puternică, știa că înaintea lui Dumnezeu te duci atunci când ai o problemă, o neliniște în inimă, când vrei un răspuns și nu doar atunci când e sărbătoare sau duminică. Știa că problema ei, nu este prea mare pentru Dumnezeu.

Cu câtă credință a urcat muntele Carmel să afle un răspuns la problema ei!
Dacă în viața ta lucrurile merg rău, te confrunți cu probleme mari du-te cu ele la Domnul.
Credința reală îți va da putere să urci pe Carmel, dar pentru aceasta trebuie să ai o viață de rugăciune, să ai un munte unde să te rogi zilnic.
Amintește-ți că pe muntele Carmel vei întâlni oamenii rugăciunii, pe Elisei, Sunamita și mulți alții. Dacă nu urci zilnic acest munte al rugăciunii, nu vei găsi drumul în momente de criză din viața ta.
Oamenii lui Dumnezeu sunt pe Carmel, unde strigă către Dumnezeu. Ei nu sunt pe munte la rugăciune doar la sărbători sau în zilele libere, sunt acolo tot timpul.
Dacă ai un loc zilnic unde te rogi, dacă ai un munte al rugăciunii atunci viața ta este în siguranță!

Matei 26;43 S-a întors iarăşi la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.


Înainte de arestarea sa, Isus a luat cu El câţiva ucenici şi au plecat într-un loc mai retras.
Din versetul 38 aflăm că Isus era foarte supărat "Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine."
Ucenicii care erau cu El, au adormit pentru că erau obosiţi, nu pentru că nu le-ar fi păsat de prietenul lor.
Deşi Isus avea nevoie de ei, să vegheze împreună, să-L susţină, ucenicii au adormit. Isus, i-a găsit dormind în cele mai grele momente ale vieţii Sale şi totuşi felul cum s-a comportat cu ei a fost exemplar.
Dacă în momentele grele din viaţa noastră prietenii obosesc, nu ne susţin să luăm exemplu de la Isus. Să nu ne supărăm pe ei, când obosesc, să nu îi criticăm sau să le vedem doar punctele slabe, pentru că sunt doar oameni.
Dacă prietenii noştrii dorm, când am vrea să ne fie alături, să facem asemenea lui Isus; să ne rugăm. Să nu uităm niciodată că nu suntem singuri, chiar dacă cei apropiaţi, prietenii, nu pot să ne susţină, să vegheze alături de noi să nu uităm că avem un Tată care ascultă şi El e singurul care nu ne va dezamăgi.

Iosua 10;12 Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: "Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!"


Ca urmare a cererii unui om, soarele, luna s-au oprit. Pentru Iosua, Domnul a făcut acest lucru şi aflăm din versetul 14; "N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel."
Atunci când viaţa ta este curată, când stai în ascultare, Domnul face miracole.
Dar pentru ca acest miracol să poată avea loc, trebuie să vorbeşti zilnic cu Domnul, să-L cunoşti, să-I auzi glasul, să fii în orice clipă la dispoziţia lui Dumnezeu.
Nu ştii ce să mai faci, eşti într-o situaţie disperată, viaţa ta se prăbuşeşte sub greutatea poverilor?
Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul la cererea lui Iosua. El poate face astăzi un miracol şi pentru tine.
Învaţă să vorbeşti cu Domnul şi El te va asculta, iar viaţa ta se va schimba.

Geneza 19:17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: "Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri."


Această întâmplare, cu Lot și familia lui, mi se pare cea mai dramatică din tot ce e scris pe paginile Sfintei Scripturi.
Familia lui Lot, are șansa de a fi vizitată de îngeri, de a vorbi cu ei. Îngerii îi informează despre planul lui Dumnezeu de a nimici cetatea în care locuiau.
Știau din sursă sigură că Dumnezeu își duce planul l-a îndeplinire și totuși Lot nu reușește să-și salveze întreaga familie. Pierde o parte din familie atunci când nu se poate face înțeles de gineri, nu-l iau în serios și nu vor să părăsească cetatea.
14;Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculaţi-vă", a zis el, "ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
Ultima partea versetului 14, mi se pare dureroasă ”Dar ginerii lui credeau că glumeşte” și mă face să mă întreb ce fel de om era Lot. Cum a putut trece în fața ginerilor lui, ca un om pus pe glume. De ce ginerii lui, nu știau că Lot are un Dumnezeu adevărat, care atunci când promite ceva se ține de cuvânt. Nu cumva Lot nu a reușit să vorbească în cetatea în care locuia, familiei lui, despre Dumnezeu, pentru că avea alte preocupări?
Oare nevasta lui Lot, de ce nu a ascultat, pentru că mesajul a fost clar din partea îngerului ”Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi”.
Cum a putut o femeie care a auzit un mesaj clar, să nu asculte?
Privind la această drama din viața acestei familii, mă întreb; oare noi ce facem să ne salvăm familiile, viața?
Ce mesaj transmitem familiei noastre, ce facem ca ziua aceea în care Domnul va veni să ne găsească pregătiți și să fim salvați împreună cu familia?

Evrei 11;1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.


În capitolul 11 din cartea Evrei, găsim o listă cu oameni curajoşi, oameni ai credinţei, care la timpul lor au făcut o diferență în societatea și vremea în care au trăit.
Sunt foarte diferiţi, vin din medii diferite, din timpuri diferite, dar toți acești oameni au ceva în comun; credinţa.
Credinţa este forma pregătită de Dumnezeu, în care să putem fi turnaţi, să putem fi schimbaţi.
6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Unde există credinţă există și puterea de a asculta de Dumnezeu, de a face voia Lui.
Credinţa lor profundă, adevărată a făcut ca despre acești oameni să se scrie, să se vorbească, să rămână ca nişte exemple de urmat peste timp.Toți acești oameni aveau o credință adevărată, profundă, o încredere reală în Dumnezeu. Au stat în ascultare de Domnul și au fost găsiți vrednici.
Mie personal îmi place mult, Avraam. Este un modelul extraordinar de credinţă și ascultare.
Care este modelul tău de credinţă?

Ioan 20;15 "Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau."



Maria Magdalena, pleacă dis de dimineaţă să-L caute pe Isus.
Este foarte tristă pentru că nu ştie ce s-a întâmplat cu Isus şi începe să plângă. Nici chiar atunci când Isus îi pune întrebarea "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Maria nu-L recunoaşte. Ea crede că vorbeşte cu grădinarul.
Mulţi oameni pleacă în căutarea lui Isus, dar sfârşesc prin a se întrista sau şi mai grav prin a nu-L recunoaşte aşa cum i s-a întâmplat Mariei.
Şi astăzi multe inimi sunt întristate, mulţi ochi varsă lacrimi, pentru că nu -L recunosc pe Isus, încă îl confundă cu grădinarul.
Mulţi oameni nu ştiu că stau de vorbă cu El, nu-I recunosc glasul.
Nu ştiu că Isus încă întreabă "de ce plângi? Pe cine cauţi?"

Ioan 21; 22 Isus i-a răspuns: "Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!"


O întrebare la care merită să medităm.
Care sunt preocupările noastre, în timp ce-l aşteptam pe Isus? Ce griji avem noi? Ne preocupăm mai mult de ceilalţi, de ce fac alţii, facem tot felul de teorii cu privire la oameni, ascultăm ce zic unii ce zic alţii?
Isus știa că suntem mereu preocupaţi cu grija, curiozitatea și mereu ne comparăm cu alții sau ne interesăm de ceilalți oameni, iar lucrul acesta ne distrage atenţia de la ce trebuie să facem cu adevărat și anume să-L urmăm, să mergem după El și eu cred că acesta este motivul pentru care acest verset trebuie să ne facă să medităm la preocupările noastre.
Nu este grija noastră să știm ce se întâmplă cu anumiți oameni, ce planuri are Domnul cu ei, noi trebuie să-L urmăm, să mergem după El.
Nu este greșit să fim atenți la ce se spune despre noi sau alții dar nu trebuie să fie preocuparea noastră principală. Noi trebuie să mergem după Isus. A merge după Isus, înseamnă ascultare, dedicare, angajament, disciplinare, perseverență, supunere.
Tu ce griji, preocupări ai, în timp ce-l aştepţi pe Isus?

Matei 16;15 "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceţi că sunt?"


Cât timp te vei mulțumi cu ce auzi de la alții, cu doctrine împrumutate, concepte și ideologii nu ai cum să-l cunoști pe Isus.
Petru a umblat cu Isus și așa a ajuns să-l cunoască. 16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"
Trăim într-o lume în care fiecare are propriile sale valori știrbite, stricate, stabilite de o societate care zace în păcat.
Oamenii vor avea mereu tot felul de teorii 14 Ei au răspuns: "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci."
Dacă vrem să-l cunoaştem pe Isus, cine este El cu adevărat trebuie să stăm aproape de El, să studiem Scripturile, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne descopere adevărul despre Isus.
Vedem în textul nostru de astăzi că teoretic ucenicii ştiau foarte multe despre Isus, dar la modul practic au ajuns să-l cunoască abia atunci când în viaţa lui Petru a avut loc o descoperire cerească și când a reuşit să înţeleagă această descoperire.
Dacă astăzi te-ai hotărât să-l cunoşti mai mult pe Isus, depărtează-te de orice teorie, de orice formă de religiozitate. Caută să ai o viață reală de credinţă, caută-L pe Domnul cu toată inima și astfel vei putea spune și tu, asemeni lui Petru; "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"

Ezechiel 3;11 Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!'


Te-ai gândit vreodată la acest verset? Ai stat să meditezi și să înțelegi cuvintele acestea?
Citind și meditând la textul din Ezechiel 3, mă gândeam dacă astăzi mai este cineva care să spună oamenilor ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!' și cuvintele și slava Domnului să fie făcute cunoscute printre oameni.
Conștientizăm cât de important este să stăm aproape de Domnul, să cunoaştem voia Lui și apoi să spunem si celorlalți oameni?
Realizăm cu adevărat că trebuie să vorbim oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, să lucrăm cât încă este ziuă, pentru ca oamenii să fie salvaţi și mântuiți?

Luca 15;18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,


Parabola fiului risipitor se afla scrisă în Evanghelia după Luca 15; 11-32.
Citind această parabolă, am înțeles cât de important este să fim atenţi la decizii. Chiar dacă a fost scrisă cu mult timp în urmă, este de actualitate, pentru că în fiecare zi ne aflăm în fața unor decizii pe care trebuie să le luăm și de multe ori deciziile noastre au efecte pe termen lung.

Trebuie să fim atenți atunci când luăm o decizie și să ne gândim cum vom evolua pe plan spiritual pe termen lung, care este gradul de implicare ca și copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândim serios, dacă deciziile noastre ne duc mai aproape sau mai departe de Dumnezeu. Dacă viaţa noastră de credinţă este în pericol sau nu.
Niciodată nu este târziu pentru a reflecta asupra deciziilor noastre și a schimba situaţia critică în care ne aflăm.
Dumnezeu, ne aşteaptă să ne întoarcem la El, dar pentru aceasta este nevoie de o decizie. Așa cum fiul risipitor, a realizat că trebuie schimbat ceva în viaţa lui, trebuie să facem și noi astăzi.
Dacă astăzi ai realizat că viaţa ta, deciziile tale te-au dus departe de Dumnezeu, citeşte această parabolă și vei vedea că există cale de întoarcere, greşelile trecutului, pot fi şterse, dacă te întorci cu toată inima și realizezi gravitatea situaţiei tale.
Întoarce-te astăzi de pe căi care te-au dus departe de Domnul tău, fă primul pas înspre Tatăl tău, cere-ți iertare ”Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta” și vei vedea ce înseamnă a lua o decizie corectă.
Dumnezeu te va reabilitata, va face o zi de bucurie din întoarcerea ta, acasă.

Ioan 21;17 A treia oară i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubeşti?" Şi I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oile Mele!


Întrebarea "Mă iubeşti?" adresată de Isus lui Petru, a fost și este mult discutată. Astăzi vreau să subliniez ce am înţeles eu citind acest pasaj și anume că aici este vorba de restaurare.
Inima noastră trece mereu prin deznădejde, suferință și de multe ori ne întristăm, iar iubirea este umbrită deseori de multele îngrijorări și neliniști ale inimii noastre, de aceea avem nevoie să ne evaluăm, să fim conştienţi că avem nevoie de restaurare.
Întrebarea "Mă iubeşti?" este adresată la timpul prezent; acum. Petru, în momentul acesta cum e inima ta? Care este situaţia reală, preocuparea inimii tale, acum? Ce te ține acum, legat de Mine, de ce ești acum aici cu Mine?
Nu în trecut, nu ce ai făcut sau cum ai acționat în trecut, Isus îl întreabă;acum "Mă iubeşti?" Eşti conştient că numai cu o inimă întreagă, dedicată mie, poți să-Mi slujești?
Asta am înţeles eu, din această întrebare și ştiu că îmi este adresată și mie de către Isus; "Mă iubeşti?"
Pentru a putea răspunde în dreptul meu la această întrebare, inima mea trebuie restaurată. Isus vrea dedicare totală și o inimă întreagă; acum. Cuvintele nu sunt suficiente, trebuie ca iubirea pentru Isus să-mi cuprindă întreaga ființă.

2 Timotei 4;10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.


Numele lui Dima, apare doar de 3 ori în Noul Testament. Din textul aflat la ” Filimon 1;24 tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.” aflăm că Dima era lucrător pe câmpul Evangheliei, alături de Pavel.

Îl întâlnim și în ”Coloseni 4;14 Luca, doctorul preaiubit, şi Dima, vă trimit sănătate.” Aici este doar menţionat cu numele.

Ce se întâmplă cu Dima?
Un om care are un start bun, are alături oameni puternici ai credinţei și totuşi eşuează.
Citind despre Dima și meditând la faptele lui, găsesc un exemplu de om care renunţă uşor, mult prea uşor, la o viaţă de credinţă, la o viaţă curată pentru plăcerile lumii acesteia. Să stai alături de Pavel, să lucrezi alături de el și totuşi să alegi să pleci, mă face să mă gândesc dacă nu cumva inima lui Dima nu a fost atinsă de dragostea pentru Isus.
”Din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” sunt cuvinte pline de regret pentru Dima. Inima lui Dima a înclinat înspre dragostea lumii și a întors spatele lucrării pe care o făcea pe câmpul Evangheliei, tovarăşului său de lucru, dar cel mai grav, a plecat departe de Isus.
Oare balanța din inima noastră în ce parte înclină? Înspre dragostea pentru Isus sau înspre dragostea pentru lumea aceasta?