O mână care-odată străpunsă-a fost de cui
Ca tu să te agăţi şi-n palmă să-I rămâi.
O mână cum în lume nu ai să mai găseşti
O mână care astăzi te cheamă să-L primeşti.

O mână pe vecie păcatul mi l-a şters ,
Şi din adânca noapte cu-atenţie m-a cules.
E mâna care-o-aleg spre cer să mă ghideze
Caci drumul cel mai greu , ea ştie să-l regleze.

O mână-atât de caldă , nu vrei sa o accepţi?
Ea îţi arată ţinta spre care să te-ndrepţi.
E mâna care-atunci când tu de dor te frângi,
Ea vine şi se-oferă ca-n palma ei să plângi.

Dar recunoşti tu mâna, de care ţi-am vorbit?

Ce preţul mult prea mare deja ea l-a plătit…
E mâna ce păzeşte , e mâna Tatălui…

E mâna neschimbată , e mâna Domnului.

Pentru ca inca sunt tanar si pentru ca majoritatea celor ce vizualizeaza acest blog sunt tineri, am simtit sa las pe Duhul Domnului sa ne conduca si sa ne arate fiecaruia dintre noi cararea pe care pasii nostri o calca zi de zi.

Cararea la care fac referire este, de fapt, viata noastra care se scurge atat de repede si care este formata din totalitatea actiunilor nostre desfasurate in urma deciziilor luate cu mai multa sau mai putina intelepciune.

Orice tanar sau tanara ajunge la un moment dat , in viata sa realizeze ca este pe picioarele lui si ca a ajuns sa fie o persoana responsabila.

Daca a fost o perioada in viata mea cand tata si mama ma ajutau sa merg pe cararea vietii, dandu-mi educatie si imprimau in viata mea dorinta ca drumul meu sa fie unul ascendent, a venit timpul cand nu am mai fost dependent de parinti si a trebuit ca eu sa iau decizii, iar deciziile pe care le luam aveau efect asupra mea in bine sau rau, adica imi netezeau calea sau ma impiedicau in viata.

Multi tineri in ziua de azi nu realizeaza ca, in viata lor traita zi de zi, de fapt, isi croiesc o carare care-i va ridica sau ii va cobora, atat fireste cat si spiritual.
Unii tineri pornesc pe cararea lor traind in desfrau, destrabalare, doresc sa fie independenti de parinti, aruncandu-le cuvinte grele, lipsite de respect, si aruncandu-se ei insisi in patimi ale alcoolului si drogurilor.
O astfel de carare nu poate duce pe acel tanar decat la dezastru fizic si spiritual.

Domnul Isus, aminteste in cuvantul Sau ca fiecare din noi, tanar sau batran, ne putem alege singuri cararea pe care dorim sa mergem.
Este o cale ingusta si una larga,

"...lata este calea care duce la pierzare....,ingusta este calea care duce la viata..."(Matei 7:13,14)

As vrea sa te intreb, tu pe ce carare ai ales sa pasesti in viata aceasta?
Esti tanar si poate spui: "Auzi, nu vreau sa-mi risipesc tineretea pe lucruri care nu ma distreaza, ca doar o viata am si vreau s-o traiesc din plin!"

Daca cumva esti unul din acest model, as vrea sa-ti aduc aminte sau sa-ti spun ceea ce zice Creatorul tau in Sfanta scriptura:

"Bucura-te tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai;dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata."(Ecl.11:9)

Dumnezeu nu ne interzice, noua tinerilor, sa nu ne bucuram in tineretea noastra, ci El ne face constienti ca drumul pe care-l alegem noi, cararea pe care o alege inima noastra ne va aduce sau ne va departa de prezenta lui Dumnezeu.

Eu, personal, multumesc Domnului ca m-a facut sa inteleg ca drumul pe care mergeam, ducea la pierzare, viata mea traita fara de ascultarea de voia Domnului Isus, ma departa de fata lui Dumnezeu pentru vecie, totusi, s-a indurat de mine si eu, ca si psalmistul pot spune...El mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a pus in gura o cantare noua...slavit sa fie Domnul!

Daca, tu , citind aceste randuri, te uiti la viata ta si vezi ca traiesti cum vrei tu, faci ce vrei tu, umbli unde vrei tu, vorbesti cum vrei tu, ...atunci inseamna ca drumul tau, cararea ta, te duce in jos, iar Domnul Isus doreste ca tu sa vii la El, sa-ti puna picioarele pe calea Lui, doar tu sa spui ca si psalmistul:

"Doamne, calauzeste-ma pe calea placuta Tie...(Ps.5:8)
"Arata-mi cararea pe care trebuie sa umblu.(Ps.143.8)

Pe cararea ingusta, tanarul nu poate intra decat prin pocainta, numai daca te intorci la Dumnezeu si renunti la viata ta veche...cu alte cuvinte, schimbi macazul ca linia vietii tale sa nu te duca la pierzare, ci la viata vesnica.
Pocainta ta trebuie sa se vada de cei din casa ta si de cei din jurul tau. Adica esti unul din cei care au venit la crucea Domnului Isus si a vazut ca pentru pacate tale a trebuit sa moara Fiul lui Dumnezeu, iar tu ai ales ascultarea de Domnul Isus si ai pornit cu El pe calea ingusta cu crucea in spate.

"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepde de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze."(Luca9.23)

Pentru alta categorie de tineri, care au pornit pe cararea ingusta si urca pe muntele mantuirii, David ne spune in cuvintele sale ca nu am scapat de pericol,...chiar daca avem "vechime" pe drumul mantuirii, tinerii trebuie sa inteleaga, ca fiecare are de dus o lupta cu "eul" sau, ca sa-si pastreze cararea curata.

Fiecare trebuie sa intelegem ca noi putem deosebi daca suntem pe calea Domnului sau pe calea lumii. Cum?
Cararea Domnului intotdeauna este curata, viata pe care o traieste tanarul este o viata de ascultare de voia Domnului Isus, este o viata de sfintenie, chiar daca uneori pe aceasta carare intalnim si suferinta, cararea Domnului este aceea care te indeamna mereu la pocainta.
Cand cineva ti-a gresit, daca esti pe cararea curata, tu vei putea sa-l ieri si sa-l iubesti, asa cum a facut si Domnul Isus.

Asadar, putem deosebi cele doua carari, una este sfanta si ne indreapta spre sfintenie, a doua este cararea lumii, plina de pofte si murdaria lumii acesteia, este plina de neiertare, ura, destrabalare si intotdeauna aceasta carare te va indruma spre placerile lumii.
Stim ca avem un dusman, care este diavolul si care cauta cu orice pret sa ne aduca din nou pe calea cea murdara sau mai mult, se lupta cu fiecare din noi ca noi sa ne murdarim cararea cu pacat sau neascultare de Dumnezeu.

David, ca si noi, ne punem atunci intrebarea:"Cum isi va tinea tanarul curata cararea?"
Care este solutia pentru noi, ca sa ne pastram curata cararea?
Iar raspunsul vine din partea Domnului,...singurul mod prin care noi, tinerii, sa ne pastram cararea curata este ca lasam apa vie sa ne spele inimile si sa lasam cuvantul Domnului sa ne calauzeasca ca o lumina in intuneric.

"Cuvantul Tau este...o lumina pe cararea mea.(Ps.119.105)

Deci, daca noi vom avea ca temelie in viata noastra Cuvantul Sfant, daca iti ve face obicei sa citesti din scriptura si sa traiesti ce citesti, atunci ai garantata curatia cararii tale.
Cararea tanarului, trebuie sa fie cararea Domnului, iar la sfarsitul alergarii fiecaruia dintre noi sa auzim pe Stapanul nostru care ne va zice:" Vino rob bun si credincios de mosteneste Imparatia Cerurilor!"

Faca Domnul ca fiecare din noi sa ne uitam pe ce carare umbla pasii nostri zi de zi, prin viata noastra traita zi de zi, iar daca cumva am pasit alaturi de cararea cea curata, sa zicem si noi ca David, :

"Vezi daca sunt o cale rea si du-ma pe calea Vesniciei!"(Ps.139.24)

Amin!

Cristian

Referitor la “pană”, aş putea spune că am ceva experienţă atunci când e vorba de scris, evident, şi aici, în sens figurativ. Am avut însă, cu câteva zile în urmă, o experienţă inedită cu o pană… de cauciuc. A fost o noutate pentru mine, dar îmi amintesc că instantaneu mi-a venit în minte imaginea… roţii de rezervă. Da, undeva în portbagaj, într-un loc special amenajat pentru ea, se afla roata salvatoare. Am parcurs mii de kilometri până atunci fără să apelez la ajutorul ei, iar ea a rămas “cuminte” în locaşul ce-i era destinat. Am folosit de nenumărate ori portbagajul fără ca roata să mă fi incomodat în vreun fel. Camuflată fiind atât de ingenios, nu-mi era greu să o ignor, să uit de existenţa ei până în momentul când… Dar lucrurile se petrec la fel peste tot aşa că nu o să mai insist.

Dureros este că unii “creştini” privesc în acelaşi mod relaţia lor cu Dumnezeu. Aceşti “creştini” au nevoie de un Dumnezeu la care să apeleze în caz de nevoie, dorindu-şi, normal, să nu fie nevoiţi să o facă. Rulând neîncetat pe şoselele vieţii, bucurându-se de priveliştea ce li se oferă, ei se raportează la Dumnezeu ca la roata de rezervă: ignorându-L. Abia în momentul dureros al unei “pene” îşi amintesc că au nevoie de ajutor.
Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea o relaţie cu el şi această relaţie a fost refăcută chiar dacă a fost deteriorată din cauza păcatului. Şi pentru că avem harul de a cunoaşte acest fapt, avem şi obligaţia de a-l face cunoscut.
Avem obligaţia de a le spune celor ce se amăgesc că-L au pe Dumnezeu în portbagaj, că El nu are un locaş special chiar dacă acest locaş ar fi unul de cult, ci că Cel Atotputernic trebuie să ne umple inima, casa, viaţa. Că Dumnezeu nu poate fi ignorat şi că relaţia cu El se bazează pe reciprocitate. Că noi venim la El cu mulţumirile, cu lauda, cu închinarea noastră, iar El, în dragostea Lui, ne răspunde cu binecuvântări. Că…
Sunt multe de spus despre Dumnezeul nostru şi trebuie să o facem, începând prin a le spune celor ce se amăgesc, că Dumnezeu nu poate fi tratat ca… o roată de rezervă.
Amin

Dupa cum bine ne amintim in Cuvantul lui Dumnezeu, prima data cand a aparut zeciuiala a fost cand Iacov a promis lui Dumnezeu a 10-a parte din tot ce primeste de la El. Sunt constienta ca toti oferim lui Dumnezeu a zecea parte din castigurile noastre insa Ii oferim si a zecea parte din timpul nostru? Dumnezeu ne-a dat ziua de 24 de ore, in care ne confruntam cu fel si fel de activitati, insa intre ele nu se regaseste intotdeauna si a zecea parte menita Tatalui !!! Cred ca 2h si 24 de minute in prezenta Domnului pe zi este idealul biruintei unui crestin adevarat!! Tu ce zici?
Amin

Milasan Adriana