Mâna Lui

Mâna Lui
O mână neschimbată ce stelele-a pictat ,
E mâna Celui care pământul a creat.
O mână tare caldă răbdare a avut
Şi-a vrut cu drag să şteargă lacrima ce-a căzut.
E mâna cea mai blândă ce ţine-n palma Sa,
Intregul univers , şi-o lume mult prea rea.
O mână care veşnic va sta spre noi întinsă
Şi va-ngriji de rana ce-o va vedea deschisă.
Ca tu să te agăţi şi-n palmă să-I rămâi.
O mână cum în lume nu ai să mai găseşti
O mână care astăzi te cheamă să-L primeşti.
Şi din adânca noapte cu-atenţie m-a cules.
E mâna care-o-aleg spre cer să mă ghideze
Caci drumul cel mai greu , ea ştie să-l regleze.

Ea îţi arată ţinta spre care să te-ndrepţi.
E mâna care-atunci când tu de dor te frângi,
Ea vine şi se-oferă ca-n palma ei să plângi.
E mâna ce păzeşte , e mâna Tatălui…
Olarul

Mă plec smerit în faţa Slavei Tale
Şi,cu evlavie,adânc mă-nchin,
Abandonându-mă cu totul,moale,
În mâna Ta,Olarule divin.
Striveşte-n mine,Doamne,răzvrătirea
Şi tot ce nu se lasă modelat,
Din lutul bun îndepărtează firea,
Căci vreau,Părinte,să fiu vas curat.
Doar Tu poţi să îmi dai forma dorită
Şi vreau să-Ţi semăn,Doamne,tot mai mult,
Fiinţa mi-e cu totul copleşită,
Voinţa-mi Ţi-e supusă:tac şi-ascult.
Eu ştiu că lutul modelat de Tine
Devine trainic doar trecut prin foc;
De vezi că mai există teamă-n mine,
Alung-o Tu şi dă-mi credinţă-n loc.
Să cred că şi în foc îmi eşti alături,
Focul lucrând la trăinicia mea,
Iar Tu urmând cenuşa să o mături,
În mine rămânând lucrarea Ta.
Abia când trăinicia-i dobândită
Voi fi împodobit,frumos ornat,
Lucrarea fiind astfel isprăvită
Şi vasul gata de-ntrebuinţat.
Mă plec smerit în faţa Ta,Părinte,
Ca rod al modelării mă închin,
Sunt acum trainic,am podoabe sfinte,
Dar mai doresc ceva:să fiu vas plin.
Amin
Simion Felix Marţian
MI-AI DAT TOTUL...

Doamne,
mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii.
Ajuta-ma sa vad ce e frumos in viata mea,
dar nu ma lasa indiferenta fata de acei
ce de culori si lumina nu se pot bucura…
TU esti cu ei si le luminezi sufletul
Pentru ca noi sa apreciem ceea ce TU
Ne-ai oferit : LUMINA.
Doamne,
mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta.
Ajuta-ma s-ajung acolo unde plang
Cei ce nu pot pasi… si viata li se pare grea!
TU esti cu ei din zori pana-n amurg
Dar nu toti stiu...si lacrimile-si strang
De singuratate si dor de alergare
In timp ce-n mana Ta gasesc eliberare...
Doamne,
mi-ai dat iubirea Ta ca pe-o comoara sfanta,
diamante mii sapate-n inima ca-n stanca...
Ajuta-ma-n raze de lumina sa le prefac
Sa lumineze fete de copii ce plang si tac,
Sa infloreasca inimi ce plang abandonate,
S-aprinda credinta-n suflet celui ce-i pe moarte…
Doamne,
mi-ai dat totul si totusi vin si cer
caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier...
Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van
Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan...
Imi dai putere-atunci cand toti ma parasesc
Si ma ridici pe brate, o, Tata-al meu ceresc!
TU stii cu de-amanuntul ce-n inima-mi doresc:
Sa traiesc prin TINE , pe altii sa slujesc.
Cu inima-n iubire sa m-ating de pacatos,
sa-l ajut sa vada-n el tot ce i-ai dat frumos,
sa –l fac sa inteleaga ca nu e de folos
ca viata lui intreaga s-o irosesca-n van
facand in felul asta pe placul lui satan..
Doamne,
mi-ai dat putere sa-mi deschid ochii:
Cel ce priveste prin ei in fiecare clipa, TU sa fii...
Mi-ai intarit piciorul sa merg pe calea Ta:
Nu e usor, o, Doamne!Tu sa fii far prin lumea asta grea...
Mi-ai dat iubirea Ta si Te-ai jertfit pe cruce
Ca eu in inima s-o port si-n lume s-o pot duce.
Doamne,
mi-ai dat totul si totusi vin si cer
caci fara Tine, Doamne, ma topesc si pier...
Nu vreau ca viata mea sa o traiesc in van
Caci TU mi-ai oferit-o cu drag si cu un plan...
Un bun povestitor,ascultator si observator

Am observat de multe ori in conversatiile mele cu diferite persoane cat de important este sa fi un povestitor,ascultator sau observator bun!!!...Astazi am stat si m-am gandit la aptitudinile ce trebuie dezvoltate!A invata sa ascultam este un lucru de o importanta vitala. Noi trebuie ca, in acelasi timp, sa ascultam atat ceea ce ne povesteste persoana, cat si ceea ce ne spune Duhul Sfant.
Un prim punct ar fi: de ce ne este dificil sa ascultam?....iata ce am descoperit:
-gandim de patru ori mai repede decat vorbim
-deseori suntem mai preocupati de ceea ce ni se intampla noua insine
-zgomotele din jurul nostru ne distrag atentia de la conversatie
-vorbitul pare ca are mai multe avantaje decat ascultataul.
Atunci cand ascultam o persoana trebuie sa ne concentram asupra urmatoarelor lucruri:
-vorbirea/limbajul
-cuvintele pe care le alege vorbitorul
-tonul vocii
-tacerea
-modul de gandire
-subiectul
-lacrimile
-expresia fetei
-postura corpului
-marturisirile deschise, pe fata
-contradictiile Vreti sa stiti cum ne putem imbunatati aptitudinile de bun ascultator?
-sa stabilim contactul vizual
-sa ascultam cu atentie
-sa nu ingaduim lucrurilor din jur sa ne distraga atentia
-sa evitam intreruperea persoanei care vorbeste
-sa fim atenti la problemele cheie
-sa practicam rabdarea
-sa evitam exprimarea unor emotii puternice
-sa ascultam relatarea din spatele cuvintelor
-sa invatam sa repunem problema dintr-o alta perspectiva.
Ce spuneti de un test individual?
Gaseste un loc unde te poti retrage si raspunde la urmatoarele intrebari:
1) Numeste 3 lucruri la care esti bun/a :
a)............
b)...........
c)...........
2)Numeste 3 lucruri la care nu esti bun/a:
a)...........
b)..........
c)..........
3)Gandeste-te la urmatoarea situatie: Cineva sta langa tine la o intalnire si dintr-o data cade de pe picioare-care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
..................................................................................
4) Cand cineva nu este de acord cu ceva ce ai spus tu:
a) Ce simti?...........
b)Care este prima ta reactie?.....................
c)Ce spui? ............
d)Cat timp iti ia sa iti revi?...........
5) Cand citesti Biblia:
a) Iti amintesti ceea ce ai citit?........
b)Ceea ce citesti iti schimba conceptiile, parerile, sentimentele,actiunile?
........................................................................................................................
c)Iti vorbeste intr-ul alt mod?...........
6) Cand asculti o invatatura sau o predica:
a)Cat de des nu te poti concentra?..........
b)Care este raspunsul tau fata de vorbitor?.............
c)Daca actionezi in vreun mod, care este acesta?
Amin
Milasan Adriana
Cararea tanarului...

Cararea la care fac referire este, de fapt, viata noastra care se scurge atat de repede si care este formata din totalitatea actiunilor nostre desfasurate in urma deciziilor luate cu mai multa sau mai putina intelepciune.
Orice tanar sau tanara ajunge la un moment dat , in viata sa realizeze ca este pe picioarele lui si ca a ajuns sa fie o persoana responsabila.
Daca a fost o perioada in viata mea cand tata si mama ma ajutau sa merg pe cararea vietii, dandu-mi educatie si imprimau in viata mea dorinta ca drumul meu sa fie unul ascendent, a venit timpul cand nu am mai fost dependent de parinti si a trebuit ca eu sa iau decizii, iar deciziile pe care le luam aveau efect asupra mea in bine sau rau, adica imi netezeau calea sau ma impiedicau in viata.
Multi tineri in ziua de azi nu realizeaza ca, in viata lor traita zi de zi, de fapt, isi croiesc o carare care-i va ridica sau ii va cobora, atat fireste cat si spiritual.
Unii tineri pornesc pe cararea lor traind in desfrau, destrabalare, doresc sa fie independenti de parinti, aruncandu-le cuvinte grele, lipsite de respect, si aruncandu-se ei insisi in patimi ale alcoolului si drogurilor.
O astfel de carare nu poate duce pe acel tanar decat la dezastru fizic si spiritual.
Domnul Isus, aminteste in cuvantul Sau ca fiecare din noi, tanar sau batran, ne putem alege singuri cararea pe care dorim sa mergem.
Este o cale ingusta si una larga,
"...lata este calea care duce la pierzare....,ingusta este calea care duce la viata..."(Matei 7:13,14)As vrea sa te intreb, tu pe ce carare ai ales sa pasesti in viata aceasta?
Esti tanar si poate spui: "Auzi, nu vreau sa-mi risipesc tineretea pe lucruri care nu ma distreaza, ca doar o viata am si vreau s-o traiesc din plin!"
Daca cumva esti unul din acest model, as vrea sa-ti aduc aminte sau sa-ti spun ceea ce zice Creatorul tau in Sfanta scriptura:
"Bucura-te tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai;dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata."(Ecl.11:9)Dumnezeu nu ne interzice, noua tinerilor, sa nu ne bucuram in tineretea noastra, ci El ne face constienti ca drumul pe care-l alegem noi, cararea pe care o alege inima noastra ne va aduce sau ne va departa de prezenta lui Dumnezeu.
Eu, personal, multumesc Domnului ca m-a facut sa inteleg ca drumul pe care mergeam, ducea la pierzare, viata mea traita fara de ascultarea de voia Domnului Isus, ma departa de fata lui Dumnezeu pentru vecie, totusi, s-a indurat de mine si eu, ca si psalmistul pot spune...El mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a pus in gura o cantare noua...slavit sa fie Domnul!
Daca, tu , citind aceste randuri, te uiti la viata ta si vezi ca traiesti cum vrei tu, faci ce vrei tu, umbli unde vrei tu, vorbesti cum vrei tu, ...atunci inseamna ca drumul tau, cararea ta, te duce in jos, iar Domnul Isus doreste ca tu sa vii la El, sa-ti puna picioarele pe calea Lui, doar tu sa spui ca si psalmistul:
"Doamne, calauzeste-ma pe calea placuta Tie...(Ps.5:8)Pe cararea ingusta, tanarul nu poate intra decat prin pocainta, numai daca te intorci la Dumnezeu si renunti la viata ta veche...cu alte cuvinte, schimbi macazul ca linia vietii tale sa nu te duca la pierzare, ci la viata vesnica.
"Arata-mi cararea pe care trebuie sa umblu.(Ps.143.8)
Pocainta ta trebuie sa se vada de cei din casa ta si de cei din jurul tau. Adica esti unul din cei care au venit la crucea Domnului Isus si a vazut ca pentru pacate tale a trebuit sa moara Fiul lui Dumnezeu, iar tu ai ales ascultarea de Domnul Isus si ai pornit cu El pe calea ingusta cu crucea in spate.
"Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepde de sine, sa-si ia crucea in fiecare zi si sa Ma urmeze."(Luca9.23)Pentru alta categorie de tineri, care au pornit pe cararea ingusta si urca pe muntele mantuirii, David ne spune in cuvintele sale ca nu am scapat de pericol,...chiar daca avem "vechime" pe drumul mantuirii, tinerii trebuie sa inteleaga, ca fiecare are de dus o lupta cu "eul" sau, ca sa-si pastreze cararea curata.
Fiecare trebuie sa intelegem ca noi putem deosebi daca suntem pe calea Domnului sau pe calea lumii. Cum?
Cararea Domnului intotdeauna este curata, viata pe care o traieste tanarul este o viata de ascultare de voia Domnului Isus, este o viata de sfintenie, chiar daca uneori pe aceasta carare intalnim si suferinta, cararea Domnului este aceea care te indeamna mereu la pocainta.
Cand cineva ti-a gresit, daca esti pe cararea curata, tu vei putea sa-l ieri si sa-l iubesti, asa cum a facut si Domnul Isus.
Asadar, putem deosebi cele doua carari, una este sfanta si ne indreapta spre sfintenie, a doua este cararea lumii, plina de pofte si murdaria lumii acesteia, este plina de neiertare, ura, destrabalare si intotdeauna aceasta carare te va indruma spre placerile lumii.
Stim ca avem un dusman, care este diavolul si care cauta cu orice pret sa ne aduca din nou pe calea cea murdara sau mai mult, se lupta cu fiecare din noi ca noi sa ne murdarim cararea cu pacat sau neascultare de Dumnezeu.
David, ca si noi, ne punem atunci intrebarea:"Cum isi va tinea tanarul curata cararea?"
Care este solutia pentru noi, ca sa ne pastram curata cararea?
Iar raspunsul vine din partea Domnului,...singurul mod prin care noi, tinerii, sa ne pastram cararea curata este ca lasam apa vie sa ne spele inimile si sa lasam cuvantul Domnului sa ne calauzeasca ca o lumina in intuneric.
"Cuvantul Tau este...o lumina pe cararea mea.(Ps.119.105)Deci, daca noi vom avea ca temelie in viata noastra Cuvantul Sfant, daca iti ve face obicei sa citesti din scriptura si sa traiesti ce citesti, atunci ai garantata curatia cararii tale.
Cararea tanarului, trebuie sa fie cararea Domnului, iar la sfarsitul alergarii fiecaruia dintre noi sa auzim pe Stapanul nostru care ne va zice:" Vino rob bun si credincios de mosteneste Imparatia Cerurilor!"
Faca Domnul ca fiecare din noi sa ne uitam pe ce carare umbla pasii nostri zi de zi, prin viata noastra traita zi de zi, iar daca cumva am pasit alaturi de cararea cea curata, sa zicem si noi ca David, :
"Vezi daca sunt o cale rea si du-ma pe calea Vesniciei!"(Ps.139.24)Amin!
Cristian
Metamorfoza unei cărţi

Citeşti în mine,Doamne,ca-ntr-o carte
Căci înainte-Ţi nu-i nimic ascuns,
De ochiul Tău nimic nu-i prea departe
Şi nici măcar vreun ciob de gânduri sparte
Nu poate-avea taine de nepătruns.
Mă răsfoieşti cu interes,Părinte,
Pe care nu vrei să-l disimulezi,
Dar când găseşti greşeli printre cuvinte
Sau intriga din carte-i prea fierbinte,
Te văd cum,lecturând,Te întristezi.
Nu-s,Doamne,tocmai cartea potrivită
Pentru lectura care Ţi-o doreşti,
Dar corectată şi retipărită
Această carte poate fi primită
Pe rafturi în biblioteci cereşti.
Rescrie,Doamne,frazele greşite,
Refă capitole întregi,sau părţi,
Dându-le alte titluri,inedite,
Dar vreau să figurez la "favorite"
Pe lista Ta cu numeroase cărţi.
Citeşti în mine ca-ntr-o carte,Tată,
Şi urmăreşti cu degetul pe rând;
Când vezi greşeli le strângi într-o erată
Să fiu o carte bună,corectată,
Sfinţit de Tine-n faptă şi în gând.
Citeşti ca într-o carte,Doamne-n mine,
O carte ce-n iubire renăscu
Scrisă cu pana dragostei divine;
Citeşti în mine,Doamne,despre Tine
Căci personajul principal eşti Tu.
Amin
Simion Felix Marţian
Dor de cer...
Atat de greu mi-e in cuvinteCa sa vorbesc de dorul meu
Caci ce am eu, e-un dor aparte
E-un dor de Sfantul Dumnezeu.
Cum sa exprimi in limba-aceasta
Si in cuvinte-atat de mici...
In vorbe pamantesti, prin oameni,
Ceva ce poti doar ca sa simti ?
Nici dictionarul cel mai mare
Nici omul cel mai intelept
Nu pot gasi in veci cuvinte
A dorului ce-mi arde-n piept.
Oh, dorul meu, sete de apa
E in desertul cel mai greu
Sete ce poate fi-adapata
Numai de Tatal meu din Cer.
Oh, dorul meu ce-mi da vointa
Sa trec prin lava de vulcan ,
Chiar daca doare-acuma tare
Stiu c-am s-ajung in Canaan.
Cat strig, stie a mea fiinta
Ca sa traiesc pe placul Sau
Caci flacara dorului mare
A fost pusa de Dumnezeu.
Acuma Tata, eu iti cer
Ceea ce arde-n pieptul meu
La randul meu sa pot s-ofer
Nespusul dor, un dor de Cer...
Sămânţa

Un cer plumburiu,foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri,omături.
Porneşte c-un şuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Peneluri de gheaţă ajung
Să pună argintul pe geamuri.
În gerul cumplit,dureros,
Lipsit pare totul de viaţă,
Dezolant,poate chiar duşmănos,
E-ntinsul de alb şi de gheaţă.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el ştie.
Dincolo de-omăt şi de ger
Pulsează în verde viaţa,
Rodirea-i venită din cer
Şi grâul învinge-va gheaţa.
Mai vede în zare,crezând,
Întinsele lanuri sub soare
Şi-un an mai bogat ca oricând
Umplând cu belşugul hambare.
Semănaţi plini de zel,semănaţi
Cuvântul,sămânţa cerească,
De iarnă nu fiţi speriaţi
Căci Domnul va face să crească.
Amin
Simion Felix Marţian
Comoara trupului

Am plecat dincolo de bătăile inimii
Mă indreptam grabită spre oprirea răsuflarii
Simţeam că mă îndrept spre o altă lume
Mă zbăteam să evit acest coşmar spre moarte
Însă realizam că nu era în puterea mea.
Nu, nu aveam cum s-o evit, era deja aproape.
Simţeam o stare de anomalie care nu trebuia sa fie
Comoara trupului meu era deja transparentă.
Eram în starea groaznică a împlinirii care nu se mai împlinea
Aşteptam să imbrac haina locaşului ceresc,
Însă eram un duh neîmplinit şi rătacit !
Mai doream o şansă a revederii celor dragi
Şi simţeam că doream şansa mântuirii.
Şansa pierdută de care îmi vorbeau cei dragi
Şi nu puteam să-i inţeleg.....
Acum totul era asa de lucid pentru mine
Însă haina mea era pătată, iar viaţa nepredată.
Lacrimile îmi curgeau şuvoi....era prea târziu
Regretam fiecare moment al vieţii mele fără El
Duhul din mine căzu la pamant, lovit şi trudit
Un somn adânc venea asupra mea, răpindu-mă
Ultimul meu gând se ridica : "Este prea tarziu... "
Atunci am simţit ca o rază de căldură asupra mea
Si o voce caldă şi plină de iubire imi sopti duios
"Adriana, trezeste-te!"....era mama mea.
Fusese oare doar un vis sau o experienţă a vieţii?
Nu am mai stat pe gânduri şi mi-am predat viaţa
Acum moartea pentru mine, este un zbor spre nemurire
Prin care vreau să mă înalţ! Dar pentru tine?
Milasan Adriana
Viscol şi foc

În noaptea-ngheţată sub falduri de lună,
Beteală tăioasă ţesută în ger,
Nămeţii porniţi într-o cursă nebună
Se-nalţă cu dalbele cuşme spre cer.
Cu şuier sălbatic,venind de aiurea,
Porneşte un viscol sonor şi tăios,
Trosneşte sinistru şi geme pădurea
În noaptea de gheaţă cu plâns dureros.
Vacarmul cu urlete lungi se-nteţeşte
De haite flămânde de lupi fioroşi,
Şi groaza din noaptea de iarnă tot creşte
Din biciul de viscol şi dinţii tăioşi.
E noapte,e viscol şi nici o cărare,
Sunt lupi şi nămeţi şi e gerul cumplit,
Speranţa se-aprinde atunci când apare
În zare o casă,adăpostul dorit.
În casă e cald şi miroase a pâine,
Miroase a pace,a zâmbet,a vis,
Miros de speranţă în ziua de mâine;
E viscol afară,dar uşa s-a-nchis.
***
În noaptea de patimi întinsă pe lume
E beznă,e iarnă cu viscole reci,
Ispite în haite te strigă pe nume
Voind să te muşte,să te piardă pe veci.
Dar este o Casă aici,de-nchinare,
Cu uşa deschisă oricărui drumeţ,
O Casă a laudei,o Adunare
Cu vatra încinsă pentru orice dezgheţ.
În Casă miroase a Rai şi-a iertare,
Miroase a duh de-nchinare,mereu,
Păşeşte din viscol,acum,spre salvare,
Te-aşteaptă în prag,iubitor,Dumnezeu.
Simion Felix Marţian
Roata de rezervă

Dureros este că unii “creştini” privesc în acelaşi mod relaţia lor cu Dumnezeu. Aceşti “creştini” au nevoie de un Dumnezeu la care să apeleze în caz de nevoie, dorindu-şi, normal, să nu fie nevoiţi să o facă. Rulând neîncetat pe şoselele vieţii, bucurându-se de priveliştea ce li se oferă, ei se raportează la Dumnezeu ca la roata de rezervă: ignorându-L. Abia în momentul dureros al unei “pene” îşi amintesc că au nevoie de ajutor.
Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea o relaţie cu el şi această relaţie a fost refăcută chiar dacă a fost deteriorată din cauza păcatului. Şi pentru că avem harul de a cunoaşte acest fapt, avem şi obligaţia de a-l face cunoscut.
Avem obligaţia de a le spune celor ce se amăgesc că-L au pe Dumnezeu în portbagaj, că El nu are un locaş special chiar dacă acest locaş ar fi unul de cult, ci că Cel Atotputernic trebuie să ne umple inima, casa, viaţa. Că Dumnezeu nu poate fi ignorat şi că relaţia cu El se bazează pe reciprocitate. Că noi venim la El cu mulţumirile, cu lauda, cu închinarea noastră, iar El, în dragostea Lui, ne răspunde cu binecuvântări. Că…
Sunt multe de spus despre Dumnezeul nostru şi trebuie să o facem, începând prin a le spune celor ce se amăgesc, că Dumnezeu nu poate fi tratat ca… o roată de rezervă.
Amin
Simion Felix Marţian
A 10-a parte din timp

Amin
Milasan Adriana



























