Doua mari diferite

"Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege." (Galateni 5:22-23)



Dumnezeu a creat lumea, plina de lucruri minunate, unele inca necunoscute, pentru noi, pentru a ne bucura de ea. Multe din cele create de Dumnezeu au menirea de a ne invata ceva. Dumnezeu a creat pamantul, cu toate detaliile sale, pentru noi, pentru a-l observa , pentru a invata.

Pentru locuitorii Israelului, doua "mari interioare" prezinta un interes deosebit: este vorba despre Marea Galilei si Marea Moarta. Aceste doua mari sunt familiare celor credinciosi datorita faptului ca numele lor sunt mentionate deseori in Biblie. Desi ambele mari sunt alimenate de acelasi rau, de Iordan, desi ambele sunt in aceeasi tara, ele sunt foarte diferite una de alta.

Marea Galileii este de fapt un lac, dimensiunile sale sunt destul de mici: vreo 21 km lungime si aproximativ 11 km latime. Apa marii Galileii este dulce, aici traiesc o multime de soiuri de peste. Este principalul rezervor de apa pentru Israel. Aici s-a dezvoltat o adevarata industrie a pescuitului. La apus, apa straluceste, briza care adie este placuta, racoreste. Pe malurile sale si-au gasit adapostul multe pasari si animale salbatice. Pe dealurile din imprejurimi curmalul si rodia si-au gasit conditii prielnice de crestere facand din aceasta regiune una din cele mai productive din lume. Copiii se joaca pe malurile lui. Domnul Isus a facut multe din lucrarile Sale aici pe pamant in locurile acestea.

La vreo suta de kilometri sud de Marea Galileii se afla cealalta "mare" a Israelului: Marea Moarta. Aceasta este de vreo 5 ori mai mare decat marea Galileii: are cam 77 km lungime si 16 km latime. Cu toate acestea, in locul frumusetii care este in jurul Marii Galileii, aici nimic viu nu traieste in apropriere. Aerul este fierbinte, greu de respirat. Malurile sale nu au nici un pic de verdeata, apa sa este searbada si noroioasa. Nici un singur peste nu traieste in aceasta mare. Apa sa este foarte sarata, aproape un sfert din volumul sau este sare. Nu vezi copii jucandu-se pe malurile sale. In locul unor brize de aer proaspat, racoros, aerul de aici este statut si urat mirositor.

De ce o asa mare diferenta? De ce Marea Galileii este atat de frumoasa? De ce natura infloreste in jurul Marii Galileii pe cand Marea Moarta nu are nimic din acestea? Un raspuns avem atunci cand ne uitam la modul in care fiecare din cele doua mari folosesc binecuvantarile primite. Marea Galileii primeste apa printr-un rau care curge din nord si o lasa sa curga mai departe spre sud. Marea Moarta primeste si ea apa din acelasi rau care curge din nord, dar nu da drumul mai departe la nici un strop de apa.

Ce facem noi cu binecuvantarile pe care le revarsa domnul asupra noastra? Trebuie sa ne punem pe noi insine in slujba celor din jur si a Domnului pentru a fi folositori din punct de vedere spiritual. Cand atentia ni se indreapta doar asupra noastra, asupra activitatilor noastre, asupra intereselor personale, atunci devenim o "apa statuta". Ne bucuram de ceea ce primim din partea Domnului fara insa a imparti cu cei din jur nimic din fericirea pe care o avem, din pacea pe care am primit-o, din dragostea pe care ne-a dat-o Domnul? Pastram ceea ce avem doar pentru noi, nu suntem gata sa dam nimic din ceea ce avem celor din jur?

Cum raspundem dragostei lui Dumnezeu? Uneori asteptam pana vor fi conditii mai favorabile pentru a ajuta pe cineva in nevoie. In situatii ca acestea trebuie sa ne amintim ca nu e important cat de mare e marea, sau cat de mare e talentul. Marea Moarta e aproape de 5 ori mai mare decat Marea Galileii si totusi are asa de putin de oferit.

Modul in care dam celor din jur din binecuvantarile pe care le-am primit ne face sa fim o apa "curgatoare" sau una "statatoare". Nu este importanta marimea "apei" ci faptul ca "lasam" sau nu apa sa curga mai departe. Un "echilibru" corect intre ceea ce primim si ceea ce dam este foarte important. Daca incercam sa dam mai mult decat primim, atunci vom ajunge intr-o zi sa "secam". Daca nu dam din ceea ce primim atunci vom ajunge o "apa statatoare". Atunci cand gasim un echilibru corect intre debitul apei care vine din nord, si cel al apei care curge spre sud, vom fi o "apa curgatoare" de care se pot bucura cei din jur.