Nu dispera

Nu dispera in ceasul de-ncercare!
Doar graul e ales spre a fi cernut.
Tu n-ai sa pieri ca pleava dusa-n zare,
Cand esti suflare sfanta si nu lut.

Priveste norul martorilor, mare.
E drum ingust, dar batatorit.
Racneste leul fioros de tare,
Dar aminteste-ti ca-i inlantuit!

Nu vezi tu peste valul de-nnorare
Cununa biruintei stralucind?
E scris ca cel ce rabda pana moare,
Acela numai fi-va mantuit.

Si Domnul a trecut prin suferinte
Si a rabdat ocara si dispret,
De-aceea este Domnul biruintei
Comoara cerului, cea mai de pret.

In seceta-ncercarii, tu asculta
Cum clipeste apa de izvor.
De n-ar fi incercari, de n-ar fi lupta,
N-ar fi cununa pentru-nvingatori.

O, nu dori in ceasul de-ncercare,
Chiar veac de-ti pare, sa ajungi sa mori!
Te-asteapta rasplatirea cea mare:
Cununa vietii, cea de-nvingator.