Costul Crucii

"Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea."
(Ps. 32:2a)


Tineretea reprezinta acel timp din viata cand se fauresc idealuri cu bataie lunga. Mai intelept este insa a socoti care sunt costurile atingerii acestor idealuri inainte sa ni le stabilim. Faurirea telurilor si efortul de a le atinge dau insemnatate si scop vietii. Fara idealuri, viata devine seaca si aparent inutila.

Tanarul bogat cauta un sens in viata atunci cand a venit la Isus si L-a intrebat: "Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?" (Marcu 10:17) Dobandirea vietii vesnice era telul cel mai important pe care acest tanar dorea sa-l atinga. Isus i-a spus cu dragoste care era costul atingerii acestui ideal, impreuna cu rasplatirile vesnice: "vei avea o comoara in cer". Auzind raspunsul lui Isus, telurile si aspiratiile tanarului s-au naruit. A plecat cu o inima indurerata, nedandu-si seama ca Datatorul vietii vesnice era Cel care putea sa-i dea taria necesara atingerii idealurilor sale.

Pe cand invata multimile, Isus a zis: "Oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu." (Luca 14:33) Acest tot include familie, planuri de viitor, sentimente launtrice si chiar propria viata. Calea spre viata vesnica nu permite loc rezervarilor personale. Totul trebuie predat in mana lui Hristos, pentru ca noi sa purtam crucea si sa-I calcam pe urme. Dumnezeu vrea ca noi sa ne bucuram de binecuvantarile minunate ale prietenilor, ale familiei si ale posesiunilor materiale. "Dumnezeu, (...) ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele." (1 Tim. 6:17) Insa aceste binecuvantari nu pot ocupa locul intai in viata noastra. Timpul zilnic de partasie cu Domnul trebuie sa fie inaintea muncii. Lectia de scoala duminicala are prioritate in fata cartii de povesti. Activitatile bisericesti au intaietate in dauna timpului de recreere. Ajutorarea celor in nevoie precede propriile speculatii de afaceri.

Oricine doreste sa fie ucenic trebuie sa socoteasca bine costul crucii. Aceasta implica a ne lua crucea si a-L urma pe Cel ce ne arata calea. Inseamna a renunta la sine si a sluji altora. Hristos este exemplul perfect: El "S-a dezbracat pe sine insusi si a luat chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor." (Filip. 2:7) In viata, El a cautat sa-i ajute pe altii. In moarte, "S-a dat pe Sine insusi, ca pret de rascumparare pentru toti." (1 Tim. 2:6) In fata mortii, Hristos s-a rugat: "Totusi, faca-se nu voia Mea, ci a Ta." (Luca 22:42) Viata noastra reflecta o supunere totala a vointei, a planurilor si placerilor inaintea lui Dumnezeu si a Imparatiei Lui?

Costul crucii implica o dedicare zilnica. Muncind, trebuie sa ne analizam motivatia. "Muncesc pentru placerea de sine sau pentru a da slava Domnului?" "Strang comori pieritoare sau pe cele vesnice din ceruri?" "Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul?" (Marcu 8:36) Costul crucii implica si un stigmat. Sustinerea adevarului poate aduce batjocura, chiar din partea celor pe care i-am considerat prieteni. Uneori, unii cautatori aparent sinceri ai adevarului renunta, deoarece costul include dezavantaje sociale sau respingere din partea familiei. Isus ne aminteste ca "de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, (...) Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau..." (Marcu 8:38)

Este important ca tinerii sa calculeze costul crucii. Trebuie sa vedem care ne sunt scopurile in viata si incotro ne duc ele. A merge pe calea crucii inseamna a renunta la sine si a spune "NU" lumii, cu toate poftele ei. A merge pe calea lumii inseamna pierderea sufletului si a nadejdii binecuvantate a vietii vesnice. Si ce ai da in schimbul sufletului tau?