DATORIE SAU JERTFĂ?

12/28/2008 09:00:00 a.m. Posted by Octavia


Impăratul David era la mare strâmtoare. Stătea în faţa unei decizii, de care depindea soarta întregului popor evreu. Cu inima frântă a hotărât: „Mai bine cad în mâinile Domnului decât în mâinile oamenilor” (2 Samuel 24:14). Îngerul a ieşit răspândind ciumă şi moarte în Israel. David, îngrozit, se pune între popor şi Dumnezeu, implorând îndurare. Urgia se opreşte. Un locuitor al Ierusalimului se oferă să îi dea un teren gratis unde să înalţe un altar Domnului, dar David îi răspunde: „Nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, care să nu mă coste nimic.” (2 Samuel 24:24). Cu alte cuvinte, dacă simt eu că nu am cheltuit ceva, mi s-a împuţinat ceva, nu mă simt bine şi altfel, nu o pot numi jertfă!

Se întâmplă oare şi în viaţa noastră la fel? Ne suim şi noi pe muntele Domnului ca Avraam cu Isaac odinioară, ducând cu noi şi lemnele şi focul? Slujim pe Domnul cu bucurie, dar ne întrebăm ca şi Isaac: "unde este oare jertfa?"(Geneza 22:7) Într-adevăr, venim la biserică, ne închinăm Domnului prin rugăciune, cântare şi dărnicie, oferim cu credincioşie partea Domnului, avem chiar şi obiceiuri bune etc., dar toate acestea sunt oare lucruri deosebite care ne jertfesc? Oare nu sunt ele lucruri normale, pe care orice creştin adevărat este dator să le facă? Domnul Isus a spus că după ce le facem pe toate acestea să zicem: „Suntem nişte robi netrebnici, am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10).

Aşadar, dacă toate acestea nu sunt decât o sfântă datorie, unde este totuşi jertfa noastră care ne costă? Când nu te aştepţi, iată că apare...neprevăzuta! Un lucru care lipsea din ordinea ta de zi, nu făcea parte din orele tale de program, e ceva instantaneu, suplimentar, ceva ce îţi depăşeşte puterile tale, este ea, jertfa! O, da, o recunoşti de la distanţă, fiindcă ea e mai mult decât lucrurile obişnuite, depăşeşte datoria ta de creştin, ea te costă, te doare, te topeşte... Ea poate fi ultimul tău bănuţ dăruit Domnului din sărăcia ta, tot ce ţi-a mai rămas ca să trăieşti (Luca 21:4) sau poate fi lacrima ta fierbinte vărsată în taină, în miez de noapte, în rugă pentru lucrarea Domnului, pentru cei pierduţi; sau poate fi timpul tău atunci când alergi la căpătâiul unui bolnav sau atunci când ai pus pe loc secund problemele cotidiene urgente pentru a-i ajuta pe alţii; jertfa poate fi chiar venirea ta la repetiţie în timp ce treburile tale zac baltă şi copiii i-ai lăsat în grija altcuiva. Jertfa e atunci când arzi şi te topeşti, simţind că te costă ceva pentru Domnul tău!

Oricare ar fi jertfa ta, nu te plânge! Se merită, pentru că e de mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Eşti gata să ieşi din rutină, să urci pe altar şi să arzi pe rug, să te cheltuieşti pentru Domnul? Eşti pregătit să trăieşti o viaţă supranaturală? Eşti oare gata să-ţi pui pe cruce eul cu patimile şi poftele lui? Într-adevăr, te costă, dar cât despre plată, să nu-ţi faci griji: El plăteşte bine! Fiecare lacrimă, fiecare picur de sudoare, fiecare pahar de apă şi orice minut în plus, toate eforturile tale suplimentare le va răsplăti El însutit. El îţi va da putere să legi cu funii jertfa ta (cu post şi rugăciune), să o poţi aduce până la coarnele altarului divin (Ps. 118:27) ca jertfă plăcută, de bun miros înaintea Lui.

Doamne, ajută-mă să nu mă mulţumesc doar cu datoria de soldat creştin, ci să fiu un erou care este gata să se jertfească pentru Tine!

„Biruitori eroi ai slavei
Sunt numai cei ce neclintit
Duc legământul pân’ la jertfă
Şi luptă până la sfârşit!”
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

0 Comentarii:

Merita sa cititi si...