Dorinţa mea

Aş dori,
Ca din lacrimile mele
să ţes o pînză,
Şi să leg toate rănile pentru care am plâns.
Căci toată viaţa mea
am împărţit dragoste;
Niciodată însa, n-am strâns.

Aş dori,
Ca urmele călcate
De picioarele mele, să le-adun,
Şi să fac un drum spre răsărit.
Căci toată viaţa mea,
am ştiut să merg.
Dar pentru mine, niciodată n-am venit.

Aş dori,
Ca din privirile-mi senine
să fac un mănunchi de lumină,
Ce ca o rază de soare, să-ncălzească suflete durînde.
Căci niciodată
n-am fost sprijinit,
Ci-am fost sprijin, oricând şi-ori unde.

Aş dori,
Să-mi împletesc viaţa
în trei fire,
Cu unul din capete, in Stâncă ancorat.
Sa fiu un mijloc de salvare,
Din creştet pînă-n tălpi călcat.

Aş dori,
Să-mi înod cuvintele
unul de altul,
Şi-atunci ca un fir de aur ar fi graiul meu.
Şi-ar putea lezne
oricine să vadă:
Ce-nseamnă să te temi de Dumnezeu.