Roata de rezervă

1/09/2010 02:33:00 p.m. Posted by Felix


Referitor la “pană”, aş putea spune că am ceva experienţă atunci când e vorba de scris, evident, şi aici, în sens figurativ. Am avut însă, cu câteva zile în urmă, o experienţă inedită cu o pană… de cauciuc. A fost o noutate pentru mine, dar îmi amintesc că instantaneu mi-a venit în minte imaginea… roţii de rezervă. Da, undeva în portbagaj, într-un loc special amenajat pentru ea, se afla roata salvatoare. Am parcurs mii de kilometri până atunci fără să apelez la ajutorul ei, iar ea a rămas “cuminte” în locaşul ce-i era destinat. Am folosit de nenumărate ori portbagajul fără ca roata să mă fi incomodat în vreun fel. Camuflată fiind atât de ingenios, nu-mi era greu să o ignor, să uit de existenţa ei până în momentul când… Dar lucrurile se petrec la fel peste tot aşa că nu o să mai insist.

Dureros este că unii “creştini” privesc în acelaşi mod relaţia lor cu Dumnezeu. Aceşti “creştini” au nevoie de un Dumnezeu la care să apeleze în caz de nevoie, dorindu-şi, normal, să nu fie nevoiţi să o facă. Rulând neîncetat pe şoselele vieţii, bucurându-se de priveliştea ce li se oferă, ei se raportează la Dumnezeu ca la roata de rezervă: ignorându-L. Abia în momentul dureros al unei “pene” îşi amintesc că au nevoie de ajutor.
Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea o relaţie cu el şi această relaţie a fost refăcută chiar dacă a fost deteriorată din cauza păcatului. Şi pentru că avem harul de a cunoaşte acest fapt, avem şi obligaţia de a-l face cunoscut.
Avem obligaţia de a le spune celor ce se amăgesc că-L au pe Dumnezeu în portbagaj, că El nu are un locaş special chiar dacă acest locaş ar fi unul de cult, ci că Cel Atotputernic trebuie să ne umple inima, casa, viaţa. Că Dumnezeu nu poate fi ignorat şi că relaţia cu El se bazează pe reciprocitate. Că noi venim la El cu mulţumirile, cu lauda, cu închinarea noastră, iar El, în dragostea Lui, ne răspunde cu binecuvântări. Că…
Sunt multe de spus despre Dumnezeul nostru şi trebuie să o facem, începând prin a le spune celor ce se amăgesc, că Dumnezeu nu poate fi tratat ca… o roată de rezervă.
Amin

Simion Felix Marţian
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

2 Comentarii:

  1. mariuszarnescu spunea...

    Am lansat blogul Max Lucado Romania. http://maxlucadoromania.wordpress.com/. Articole in limba romana, devotionale zilnice, saptamanale, video si in curand multe altele.
    Sunteti interesat sa facem schimb de linkuri? Daca da, va rugam sa ne anuntati. Dumnezeu sa va binecuvanteze!
    Echipa Max Lucado Romania.

  2. copilarieregasita spunea...

    ...cred ca Dumnezeu ne vorbeste tuturor, numai ca uneori inchidem urechile inimii si auzim doar cu cele firesti…ceea ce ne spune omul…Atunci cand auzi glasul Domnului, ai curaj sa te ridici, sa scuturi paraful de pe paginile vietii tale, pentru a incepe sa scrii povestea pe care Domnul ti-o sopteste…S-ar putea ca unii sa nu te creada, s-ar putea ca unii sa nu te asculte, dar e important sa ramai cu privirile tintite spre TATA, cu inima deschisa pentru a lasa sa se reimprospateze dragostea LUI si, mai ales, pentru a impartasi aceasta dragoste cu cei din jur, cei abandonati, pacatosi si murdari, de la care noi, oamenii, ne inoarcem privirea atat de usor, uitand ca Domnul pentru ei a venit pe pamant…Doamne, fa ca toate “rotile de rezerva” sa-si gaseasca drumul pe care sa mearga…pentru a face voia TA!!

Merita sa cititi si...