Mormântul gol

4/03/2010 08:23:00 p.m. Posted by Felix


E linişte acum peste cetate,
Sunt zorii unei alte dimineţi,
S-a stins ecoul celor întâmplate,
Numai nişte femei îndurerate
Îşi duc povara grelei lor tristeţi.

Sunt câteva femei galileene
Pătrunse de iubirea lui Isus,
Mergând încet,vii umbre pământene
Cu focul lacrimilor prins în gene,
Spre locul unde Domnul a fost pus.

Duceau miresme şi duceau iubire
Şi grija că-ntre ele şi Cel dus
Stătea o lespede ca despărţire,
Un rece bolovan fără simţire,
Zid mort între viaţă şi apus.

Această grijă le-a fost spulberată
Când,uluite,ele-au observat
Că lespedea a fost înlăturată,
Iar în mormânt...ce veste minunată!
Nu era trupul Celui căutat.

Ca o explozie lovind Pământul,
Această veste l-a cutremurat
Şi a pornit în patru zări,ca vântul,
Ducând mesajul:Este gol mormântul,
Isus Cristos din morţi a înviat!
***
Punându-şi strict problema existenţei,
Mulţi oameni îşi fac idoli pe pământ
Dând gir materialului,prezenţei,
Dar cei salvaţi sunt roadele absenţei,
Absenţei unui trup dintr-un mormânt.

Amin

Simion Felix Marţian
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

2 Comentarii:

  1. elena marin-alexe spunea...

    Ca o explozie lovind Pământul,
    Această veste l-a cutremurat
    Şi a pornit în patru zări,ca vântul,
    Ducând mesajul:Este gol mormântul,
    Isus Cristos din morţi a înviat!

    Hristos e viu in veci! Pace si bucurie iti trimit de la Vrancea!

  2. Sorin M. spunea...

    ... Este noapte încă... cerul e senin şi plin de stele,
    Petru, undeva, mai plânge amărât, cu lacrimi grele,
    la mormânt glumesc soldaţii,
    luna scapătă spre mare,

    Dar deodată-un fulger cade,
    flăcări tot văzduhul pare
    şi,-mbrăcat în foc şi raze,
    un arhanghel se coboară,
    sar peceţile-ntr-o parte,
    piatra-n altă parte zboară,
    ca trăzniţi cad păzitorii, tremurând pierduţi de frică,
    – CU IISUS BIRUITORUL VIAŢA NOUĂ SE RIDICĂ!

    E mormântul GOL, căci Domnul înviat-a cu mărire,
    NE-A SCHIMBAT ÎNTUNECIMEA PE VECIE-N STRĂLUCIRE,
    A-nviat Mântuitorul, pus alăturea cu furii,
    s-a-mplinit în clipa asta Taina scriselor Scripturii.

    Fost-a judecat de lume,
    Cruce grea I-au dat să poarte,
    cuie I-au bătut în palme,
    răsplătitu-L-au cu moarte,
    pus-au lespede deasupra, pusu-I-au peceţi în cale,
    ÎNSĂ N-AU PUTUT S-OPREASCĂ SLAVA ÎNVIERII SALE!

    CÂŢI nu s-au luptat de-atuncea
    să-L îngroape sub vreo glie
    şi peceţile să-I pună iar deasupra, pe vecie!
    – Însă CHIAR DE-A FOST pe Cruce
    şi-apoi pus sub piatră rece,
    chiar de-au început călăii plini de fală a-şi petrece,
    – CÂND EI NICI GÂNDEAU,
    ATUNCEA au rămas cu toţi de-ocară:
    DE SUB LESPEZI RĂSTIGNITUL TOTDEAUNA IESE-AFARĂ!

    Au fost mulţi şi fi-vor încă cei ce să-L omoare cată,
    dar, închis să-L ţină, NIMENI n-o să poată NICIODATĂ,
    că nu-i om
    şi nici putere să-L îngroape PE VECIE,
    El, IISUS BIRUITORUL,
    BIRUIE MEREU ŞI-NVIE!

    autor Traian Dorz

    Fie ca lumina Învierii să ne aducă în suflet bucuria mântuirii!

Merita sa cititi si...