CÂND DAI – DAI CU PĂRERE DE RĂU SAU CU BUCURIE?

7/22/2010 11:29:00 a.m. Posted by Matryoshka



Era 14 aprilie, chiar înainte de miezul nopţii, când am terminat de calculat sumele pe care le aveam de restituit statului, sub formă de taxe şi impozite. Calculele mele arătau că datoram taxe atât guvernului SUA cât şi statului în care locuiam. În timp ce scriam cecurile, destinate Serviciului de Venituri Interne şi statului Kansas, simţeam cum mă năpădesc emoţiile. Simţeam un amestec de nelinişte, frustrare şi resentimente pentru că aveam de scris aceste cecuri, oarecum neprevăzute.

Ceea ce am descoperit în acele momente a fost o atitudine de silă faţă de plata taxelor. Pe măsură ce mă gândeam la aceste lucruri, mi-am dat seama că erau situaţii în care mă simţeam la fel şi atunci când era vorba de susţinerea unor cauze caritabile în care credeam. Spre exemplu, atunci când scriu cecuri în mod regulat pentru biserica noastră, această activitate mi se pare prea programată, prea intrată în rutină sau transformată într-un obicei. Devine mai mult o datorie sau o obligaţie, decât un privilegiu sau o bucurie. M-a mirat acest lucru: care este soluţia? Să nu mai dau, să schimb din când în când suma pe care o dau, sau să redirecţionez ceea ce dau spre o altă cauză?

Răspunsul pentru mine l-am găsit în 2 Corinteni 9:7, unde scrie “Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău, sau de silă, căci ’pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu’.” Presupun că cineva ar putea folosi acest pasaj ca şi un motiv pentru decizia de a nu da deloc, în special dacă acest lucru nu este făcut cu bucurie şi din inimă. Ceea ce mi-a spus însă mie acest verset a fost că, decât să aleg să nu dau, mai bine să îmi schimb atitudinea. Dacă am hotărât în inima mea să dau o anumită sumă, având credinţa că Dumnezeu m-a condus spre această decizie, atunci e nevoie să dau sau să dăruiesc cu generozitate, fără nici un fel de împotrivire sau reţinere.

Apoi, în 2 Corinteni 9:12, apostolul Pavel merge mai departe şi spune: “Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acopere nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu.” După ce am citit şi acest verset, mi-am dat seama că atitudinea mea trebuia puţin ajustată. În ultimă instanţă, pentru fiecare dintre noi, a da sau a dărui ar trebui să însemne o revărsare a dragostei şi a mulţumirilor noastre către Dumnezeu, ca o expresie a recunoştinţei pentru tot ceea ce primim de la El.

Ce poţi spune despre tine?

Găseşti că a da este ceva natural în viaţa ta, ceva la care participi cu nerăbdare, sau este un act dificil, pe care îl faci în silă pentru că ţi se cere să eliberezi resurse pentru care ai muncit din greu şi de aceea ai tot dreptul de a le păstra şi de a folosi cum vrei tu? Această chestiune este extrem de importantă, deoarece sunt atâtea nevoi de împlinit în jurul nostru – multe dintre ele demne de tot respectul. De asemenea, ar trebui să ne gândim la cuvintele de neuitat spuse de Isus în Fapte 20:35, “Este mai ferice să dai decât să primeşti.”

Dacă până acum ai dat în silă, fără tragere de inimă, aşa cum am dat şi eu de multe ori, gândeşte-te la o ’’ajustare’’ a atitudinii tale.
S-ar putea ca acest lucru să-ţi aducă multe binecuvântări, atât ţie cât şi altora.
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

0 Comentarii: