Bucurie in intristari

10/26/2010 09:49:00 p.m. Posted by ingeresc



Zidurile inalte ale Ierihonului au fost prea mici fata de zidurile ce inconjoara azi preatioasa cetate a inimii. Asa cum candva, zidurile Ierihonului au cazut la sunetul trâmbitei, asa azi, zidurile cetatii inimii asteapta doar un sunet: sunetul trâmbitei iubirii, a sperantei, a increderii, a aprecierii, a milei, a iertarii si a pacii.

Cautam iubirea ca pe-un margaritar de pret ascuns intre ruine si, odata gasit, speram sa pasim pe un tarâm fermecat, minunat de unde sa nu ne mai intoarcem niciodata. Când trecem prin vale, in cautarea iubirii, ne intrebam mereu de ce un Dumnezeu suveran si plin de iubire permite sa cunoastem necazul si durerea? Dar, slava Lui ca ne putem increde in El, chiar si atunci când lumea noastra se prabuseste!

Desi traim intr-o lume ostila, plina de roadele celui rau, sa nu ne intristam, avem pe Cineva care poate scoate binele din rau si frumosul din cenusa. De multe ori avem nevoie de slefuire, de calire si de improspatare. De aceea, Dumnezeu ne prelucreaza de-a lungul unui drum care ni se pare de cele mai multe ori prea greu pentru puterile noastre. Suntem loviti, doborâti si transformati prin procesul suferintei. Ea, suferinta, este cel mai bun mod in care omul nu mai are taria de a opune rezistenta. Ea, suferinta, e cel mai potrivit mod in care Dumnezeu ne poate reduce la tacere, pentru a fi gata sa-L ascultam pe El.

Domnul, in intelepciunea Sa, stie totdeauna cât condiment sa adauge in viata noastra. Prin acest amestec de incercari si binecuvântari, prin aceasta tesatura, câteodata prea deasa pentru noi, ne da voie sa gustam din plinatatea dragostei Lui fata de noi. Suntem tristi si nu intelegem ca aceasta disciplinare sfânta, divina, nu vine asupra noastra cu scopul de a ne pedepsi, ci de a ne transforma conform standardelor lui Dumnezeu.

"A fost bine pentru mine sa fiu intristat, ca sa invat orânduirile Tale."
Psalm 119:7

Pe nici unul nu ne atrage caldura cuptorului atunci când intelegem ca pe acolo trebuie sa trecem. Fugim cât putem de focul incercarilor si uitam ca necazurile noastre sunt intotdeauna insotite de mila si mângâierea lui Dumnezeu. Cineva spunea ca in incercarile majore ale vietii, ne dam seama cu usurinta câta nevoie avem de El. In schimb, in problemele marunte, ne zbatem cu propriile forte si incercam sa ne descurcam cu propriile mijloace.

Va indemn sa ne rugam si sa zicem in inimile noastre:

"Când ma tem, ma voi increde in Tine. Vreau sa cred in Cuvântul Tau. Vreau sa cred ca la vremea Ta si in felul Tau, ma vei scapa."

Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevarate, caci El nu poate sa minta.

"Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu."
Isaia 43:1

Multumiri fie aduse Celui de Sus, caci mare Dumnezeu avem!
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

0 Comentarii:

Merita sa cititi si...