Nu esti singur

10/29/2010 10:06:00 p.m. Posted by ingeresc



Exista perioade in viata fiecaruia in care suntem pusi in fata unor alegeri, care de cele mai multe ori ne schimba cursul vietii intr-un mod care nu ne face intotdeauna placere.

Din ziua in care ne nastem, viata noastra este pusa neincetat pe cântar. Incercarea de a ne salva viata, ne face sa ne supunem la anumite evaluari. "Am facut destul?" , "M-am straduit suficient?" , "Cu ce sunt eu mai bun fata de cei din jurul meu?" , "Voi lasa o mostenire impresionanta celor care-si vor aminti de mine, atunci când eu voi fi trecut dincolo?" Cu cât ne straduim mai tare, cu atât suntem mai pierduti. Gândurile noastre nu sunt intotdeauna gândurile lui Dumnezeu.

Fiecare zi traita este un dar de la Creatorul nostru, fiecare lupta câstigata ne aduce mai aproape de victorie, fiecare acceptare a unui moment dificil in viata noastra, ne smereste si ne indreapta cu gandul catre Mântuitorul nostru. Câteodata indoiti si dezorientati, ne intrebam daca acesta este ceea ce am vrut cu adevarat. O viata de abandon, de renuntare de sine, de smerenie si de punere la dispozitia lui Dumnezeu. De multe ori, Dumnezeu tace când am vrea sa ne vorbeasca si ne taie calea tocmai in momentele in care am prefera sa ramâna tacut.

N-as putea spune ca pe drumul spre casa se intâmpla intotdeauna ceea ce ne asteptam. Multi incepem calatoria cu indoiala, ezitam si ne lovim de lucruri care ne imping inapoi. Asemenea fiului risipitor, cei care se indoiesc nu se intorc spre Tatal pentru ca au reusit sa-si clarifice un scop si un tel in viata. Ei se intorc in urma multor ani de lupte si de oboseala, atunci când isi amintesc de unde au pornit.

Cel mai trist e ca il cautam pe Dumnezeu de cele mai multe ori, doar in urma unor situatii tragice, care ne bulverseaza, lasându-ne buimaci, cu ochii plini de lacrimi: "Isuse, de ce nu mi-ai salvat casnicia?", "Isuse, de ce nu l-ai scapat pe tata din ghearele bolii?", " Isuse, de ce nu ma iubeste nimeni?"

Cei care stiu sa mângâie cel mai bine pe cei indurerati, sunt cei care au simtit ei insisi durerea. Cei care spun "inteleg cum te simti", stiu ca suferinta este o expresie a singuratatii. Dar, mai presus de oameni, avem un Tata. El ne iubeste prea mult pentru a ne lasa abandonati. El va veni in cautarea noastra, asa cum a facut-o cu evreii dusi in robie.

"Nicidecum nu am sa te las,cu nici un chip nu te voi parasi ."
Evrei 13:5

El ne va gasi si ne va elibera de tot ce ne tine in robie: legaturi nepotrivite, dependente, teama, boala, apasare si durere. Singurul raspuns la toate acestea este dragostea Lui. Dumnezeu este dragoste.

Singurul mod in care ne putem intâlni cu ea, este la cruce, la crucea care a rupt zidul ce ne despartea de vesnicie. Acolo este cheia care te introduce catre un nou tarâm: intrarea pe poarta catre cer!
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

2 Comentarii:

  1. Anonim spunea...

    Multumesc pentru aceste cuvinte care m-au intarit si mi-au dat speranta, Domnul sa te binecuvanteze in toate lucrurile!

  2. ingeresc spunea...

    ..Intotdeauna va exista o speranta pentru cel care se odihneste la umbra
    Celui Atotputernic, pentru cel care face din El taria lui, locul sau de scapare.

    Fii binecuvântat! :)

Merita sa cititi si...