Cum sa te bucuri de pace in ciuda imprejurarilor

Catherine Marshall scrie:

"Un rege oferi odata un premiu artistului care va reusi sa picteze cel mai bun tablou despre pace. Multi incercara, dar regelui ii placura doar doua. Unul reprezenta un lac linistit. Era oglinda desavarsita pentru muntii cei inalti, plini de pace, care ii inconjurau. Deasupra se intindea un cer albastru brazdat de cativa nori albi si pufosi. Celalalt tablou avea si el munti. Dar acestia erau neuniformi si goi. Deasupra lor se desfasura un cer manios, din care cadea ploaia si pe care se jucau fulgerele. La poalele muntilor cadea o cascada. Acest tablou nu infatisa deloc pace. Dar cand regele se uita mai indeaproape, zari in spatele cascadei un mic tufis ce crestea din crapatura unei stanci. In tufis isi construise cuibul o pasare. Acolo, in ciuda tumultului apei involburate, pasarea statea in cuibul ei; intr-o pace deplina. Care tablou credeti ca a castigat premiul? Regele alese cel de-al doilea tablou. De ce? "Deoarece", explica regele, "pacea nu inseamna sa te afli intr-un loc unde nu exista zgomot, tulburare sau munca asidua. Pacea inseamna sa te afli in mijlocul tuturor acestor lucruri si totusi sa fii linistit in inima ta".

La un anumit moment, fiecare descoperim ca nu exista nici un port sigur care sa ne fereasca de furtuni; aceasta pace nu inseamna absenta furtunii, ci:

a) siguranta prezentei protectiei lui Dumnezeu in mijlocul lor;
b) cresterea credintei si a caracterului datorita lor;
c) promisiunile Lui tari ca stanca de a ne scoate din ele mai puternici si mai intelepti.