Dragul meu tata...

Dragul meu tata, inca de la inceput vreau sa-ti spun cat de incantata sunt atunci cand te vad la biserica in fata, atat de puternic, ca tu esti tatal meu. Esti un om scump si te iubesc. Imi place de tine, si imi place cand esti si acasa si bine dispus, dar aceasta se intampla atat de rar...

De cand am inceput sa inteleg lucrurile stiam ca eu am un tata care este plecat ori la servici, ori la biserica. Veneai seara atat de obosit si stresat incat atunci cand ne vedeai ne trimiteai la culcare. Mami, atat de epuizata cu toata casa "in spate" nu avea timp de noi. Mereu cu probleme, sa plateasca cheltuielile, ba sa mearga acolo sau dincolo, ba nu avea bani suficienti etc... era tot atat de stresata incat peste zi ne dadea de mancare si ne trimitea in strada sa nu mai stam in calea ei.

Ai cladit biserici mari si frumoase cu care orasul se poate mandri, dar nu ti-ai facut timp sa cladesti nimic in sufletele noastre - copiii tai.

Pe cand colegii de scoala mergeau cu parintii la "iarba verde" noi trebuia sa stam acasa deoarece tatal nostru era la biserica.

Nu pot uita nici lacrimile mamei mele care adesea ii curgeau pe obraji. Noua nu ne spunea framantarile ei, caci intelegeam iar tu erai atat de departe! Iar cand veneai erai asa de obosit ca adormeai in timp ce ea incerca sa-ti spuna ceva. Jignita in felul acesta a ales tacerea. Este o femeie puternica care poate sa se ocupe de treburile casei, dar adesea, dezechilibrata si deprimata. Daca ti-ai fi facut timp din cand in cand sa o ridici la linia de plutire ar fi trecut mult mai usor peste greutatile vietii.

Acesta este trecutul, dar privesc in prezent. Fiecare am crescut si am fost educati de grupul nostru, colegi, prieteni, profesori foarte diferiti in concepte. Astfel am ajuns sa nu ne mai intelegem, iar lucrul cel mai greu este ca fiecare plange in coltul lui, fiecare se simte neinteles si singur, cu rani adanci in suflet, difera doar felul ranii. Cine va lega aceste rani? Mami se confrunta cu rani vechi si adanci, din care curge sange pe care-l vad in fiecare privire descurajata si obosita atunci cand mediteaza.

Atunci cand ti-am spus cu ce ne confruntam, ai inceput sa ne povestesti de suferintele tale din copilarie si ca ne-ai oferit din punct de vedere material lucruri pe care nu le aveai tu, dar noi ne confruntam cu altfel de probleme, care pe vremea copilariei tale erau doar basme.

Ceea ce vad ca si copil ca lipseste in casa este protectia! Lipsesti tu tati..
Cu cea mai mare dragoste, copilul tau (fiica ta)