El n-a dat niciodata

Un batran german, confectioner de pantofi, tocmai isi trimisese baiatul cu cosul plin de legume din gradina la o vaduva saraca. Lucra din greu la mestesugul sau si isi cultiva bucata lui de grandina, totusi, nimic nu i se parea mai obisnuit in viata decat sa faca astfel de fapte.

- Cum de va permiteti sa daruiti atat de mult? l-am intrebat.
- Nu dau nimic, veni raspunsul. Dau Domnului cu imprumut, iar El imi da inapoi mai mult. Mi-e rusine ca oamenii cred despre mine ca sunt generos cand, de fapt, sunt platit atat de bine. Cu mult timp in urma, cand eram foarte sarac, am vazut pe cineva in lipsa si m-am intrebat daca as putea sa-i dau ceva insa nu vedeam cum. Am dat si Domnul m-a ajutat. Am avut mai mult de lucru, gradina creste bine si de atunci niciodata nu ma gandesc de doua ori cand aud despre cineva in nevoie. Nu, chiar daca dau totul, Domnul nu ma va lasa sa mor de foame. Este ca si cu banii la banca, numai ca aici e vorba de o banca ce nu da faliment niciodata, iar dobanda este zilnica.