MAGARUL SI CALUL

"Purtati-va sarcinile unii altora, si veti împlini astfel Legea lui Hristos."(Galateni 6:2)


Un om tinea în gospodaria sa un magar si un cal. Într-o zi, în timp ce veneau acasa de la câmp, magarul îi spuse calului:

- Tare greu îmi este! N-am sa pot cara pâna la capat povara asta. Ia si tu macar o mica parte din ea.

Dar calul nu parea sa auda vaietele magarului. Dupa înca o bucata de drum, magarul mai încerca o data si-i zise calului:

- Te rog, ia si tu macar o mica parte din greutatea pe care o port pe spate. Nu mai rezist.

Însa calul nu se învoi nici de aceasta data. Peste putin timp, magarul se prabusi la pamânt din cauza efortului prea mare si-si dadu duhul.

Neavând alta solutie, stapânul încarca pe cal toata greutatea purtata de magar, ba chiar si pielea acestuia. Calul rasufla din greu sub povara pe care o purta si se tânguia:

- Vai de mine, ce-am patit! Daca îl ajutam macar putin pe magar, acum n-as fi carat singur toata povara purtata de el, ba înca si pielea lui pe deasupra...

Individualismul este un curent modern foarte raspândit, conform caruia semenul, sau cel de lânga noi, nu are ce cauta în viata noastra. “Eu sa ajung în fata”, “eu sa am mai mult si mai repede”, “eu sa fiu cel avansat” etc. Dispozitia de a vedea nevoile celor din jur este o atitudine foarte rar întâlnita în secolul nostru, pentru ca prin natura noastra noi suntem egocentrici si inflexibili în sustinerea propriilor noastre drepturi, pareri si în a proteja ceea ce ne apartine. De aceea este foarte greu sa-l vedem pe cel care, cu spatele încovoiat, îsi poarta cu greu poverile. Si uneori, chiar daca îl vedem, folosim argumentul forte: “De ce cara atâtea? Nu este constient ca nu poate duce o astfel de greutate?" sau, altfel spus: “El si-a umplut sacosa, el sa si-o care.”

Însa toate aceste argumente nu sunt altceva decât pretentiile egoismului din noi. La început, acest egoism este ca o putere de care ne bucuram, apoi reduce capacitatile noastre intelectuale, si în final ne împietreste inimile si slabeste puterea noastra morala. Ceea ce înseamna dezamagire, esec total. De ce? Pentru ca prin egoism Satana domina mintea noastra. Egoismul perverteste principiile si ne face incapabili de a rationa în mod logic, tulburându-ne judecata. Chiar daca nu manifestam o opozitie deschisa fata de Cuvântul lui Dumnezeu, spiritul adevarului si aplicarea acestuia în practica sunt date la o parte.

Nu ai vrea astazi sa-i ajuti pe cei din jurul tau în purtarea greutatilor si a poverilor? Când va veni Domnul, va cere din mâna noastra nu numai ocaziile când am fi putut duce poverile semenilor nostri, ci si viata lor.