Caracteristicile slujitorului credinicios

Parintii credinciosi au datoria sa dezvolte in copiii lor caracteristicile unui bun slujitor. Pentru a-i ajuta sa devina buni slujitori, trebuie sa le dezvoltam din frageda copilarie spiritul darniciei. Copiii se nasc cu tendinta naturala de-a strange, de-a aduna. In viata, ajungem, fiecare din noi, sau un "strangator" fie un "datator". Astfel ei vor fi in familie, biserica, societate si pentru cei din jur o binecuvantare sau niste egoisti.

E o vorba din batrani: "copilul invata mai repede din ceea ce vede decat din ceea ce i se spune." Exemplul de slujire, sau lipsa lui, va influenta dezvoltarea copiilor nostri in acest domeniu. Inima lor este influentata de ceea ce vad la noi. Ce exemplu le dam noi parintii?

Posibilitati de a ajuta sunt peste tot in jurul nostru. Indemanarea de a vedea unde si cum poti ajuta este asemanatoare cu abilitatea de a gasi ceva de lucru. Daca esti in stare sa te bucuri atunci cand servesti pe altii, fara indoiala vei gasi multe oportunitati de a o face, sunt persoane care cauta aceste ocazii de a ajuta. Cand, un om care are pe suflet dorinta de a ajuta, va vedea nevoile care sunt in jur, nu se va opri pana nu va gasi calea de a ajuta sau pana nu va gasi pe cineva care sa poata ajuta. Aceasta persoana intelege ca toti cei care sunt implicati in acordarea ajutorului, in final sunt binecuvantati. Dar in acelasi timp intelege ca daca nevoile raman neimplinite, cei ce duc lipsa se vor obisnui cu aceste nevoi, dar aceasta nu face altceva decat sa creasca si mai mult nevoia.

Noi slujitorii, ne punem uneori aceeasi intrebare pe care a pus-o Dumnezeu lui Ezechel si Isaia: "Pe cine sa trimet, si cine va merge pentru Noi?" . In Ezechel 22:30 Dumnezeu spune: "Caut printre ei un om care sa inalte un zid, si sa stea in mijlocul sparturii inaintea Mea pentru tara, ca sa n-o nimicesc;". Raspunsul nostru ar trebui sa fie ca si al lui Isaia: "Iata-ma trimite-ma!" (Isaia 6:8).

Uneori, slujitorul ajunge sa fie coplesit de nevoile pe care le vede in jurul sau. Suntem inclinati sa credem ca trebuie sa facem ceva deosebit pentru a fi de folos celui ce are o problema deosebit de mare. Nu e asa. Uneori, trebuie sa facem doar lucruri marunte. Nevoile mari din jurul nostru, din scoli, biserici, societate, se compun de fapt din multe, foarte multe nevoi mici.

Este foarte important sa fim gata sa ajutam si atunci cand nu suntem prea inclinati sa o facem; si de multe ori se intampla sa nu fim inclinati sa ajutam. De regula, in asemenea imprejurari cineva are nevoie in mod deosebit de ajutorul nostru. Diavolul stie ce sa faca pentru a ne impiedica sa lucram pentru Domnul. In asemenea situatii trebuie sa avem foarte mare grija. Simtul datoriei la un slujitor trebuie sa fie mai puternic decat ceea ce simte la un moment dat, si acest simt al datoriei trebuie sa-l faca sa lucreze si mai cu spor.

E relativ usor sa slujesti atunci cand esti apreciat si laudat, dar nu intotdeauna se intampla asa. Un adevarat slujitor trebuie sa fie gata sa serveasca in orice imprejurari. El serveste pentru ca vede nevoile din jurul sau, simte chemarea Scripturii si isi jertfeste din timpul sau, din talentul pe care i l-a dat Domnul, din bunurile cu care a fost binecuvantat. El nu asteapta sa fie solicitat sa faca ceva nici nu asteapta sa fie rasplatit pentru ceea ce face.

In afara de exemplul dat de parinti si de profesori, un alt element important este faptul ca, copiii vad binecuvantarile aduse de slujirea celor din jur. De exemplu, daca un elev mai bun il ajuta pe altul mai slab sa-si faca temele, daca-l ajuta sa inteleaga lectia, se va simti rasplatit de faptul ca acest elev ajutat incepe sa-si rezolve lectiile singur, incepe sa inteleaga ceea ce alta data era strain pentru el. Cand vezi copilul facand un lucru bun, arata-i ca esti multumit. Nimic nu ajuta atat de mult cat o vorba buna spusa la timpul potrivit, o multumire pentru un lucru bine facut.

E bine sa lauzi pe cineva in mod sincer, dezinteresat. Inteleptul Solomon spune: "Sa te laude altul, nu gura ta, un strain, nu buzele tale." (Proverbe 27:2). Un mod in care ne ajutam copiii sa nu se laude ei insisi este faptul ca atunci cand e cazul, noi parintii sau profesorii lor sa ii laudam.

Dumnezeu ne va da asa cum numai El stie bucurie si rasplata pentru o lucrare bine facuta. Ajuta-ti copiii sa ajunga la aceasta pace interioara. Facand asa, chiar daca in viata de zi cu zi, laudele binemeritate sunt rare, ei vor fi in stare sa mearga inainte fara sa fie impiedicati in lucrarea lor, pentru ca stiu ca ceea ce fac este placut inaintea Domnului.