Indemn la rugaciune

"...Staruiti in rugaciune."
(Romani 12:12)




Pe un vas al flotei engleze se gasea un ofiter, printul Arthur, viitorul rege al tarii. In fiecare dimineata, un marinar trebuia sa-i duca scrisorile personale. Consemnul dat pentru acest serviciu era foarte precis: marinarul trebuia sa bata la usa cabinei si sa astepte; daca nu raspundea nimeni, atunci trebuia sa bata din nou la usa cabinei si sa astepte; daca nu raspundea nimeni, atunci trebuia sa bata din nou si sa intre, asteptand in tacere ordinele superiorului, daca acesta era ocupat.

Intr-o dimineata, ca de obicei, marinarul batu la usa ofiterului si astepta. Nici un raspuns. Batu a treia oara si intra. Printul, stand pe genunchi, se ruga. Marinarul, surprins, era foarte atent si astepta intr-o tacere plina de respect. Cand printul si-a terminat rugaciunea, s-a ridicat si, punandu-si cu caldura mainile pe umerii subordonatului sau, ii spuse: "Daca ti se va mai intampla vreodata sa ma gasesti pe genunchi, sa stii ca intotdeauna este loc si pentru dumneata, alaturi de mine!"

Sa ne rugam dand multumire
Domnului scump, ce ne-a iertat!
Si in dureri, si-n fericire
Sa ne rugam neincetat!