Nu renunta la urcus

"Ferice de cei ce rabda ispita..." (Iacov 1:12)






Se spune ca la jumatatea urcusului din Alpii elvetieni se afla o celebra casa de poposire. De la poalele muntelui pana in varf iti ia o zi intreaga, dar de obicei se poate ajunge la casa de poposire la pranz. Cand niste excursionisti amatori simt caldura focului si mirosul mancarurilor le spun tovarasilor lor: "Noi asteptam aici pana urcati pana in varf. Cand va intoarceti ne alaturam si noi voua si coboram impreuna". Ii cuprinde un val de satisfactie asa cum stau la gura focului sau cum canta la pian sau canta cantece de excursie. Dar pe la 3:30 dupamasa, totul se schimba; incep sa priveasca la varful spre care se indreapta prietenii sai. Brusc atmosfera din cabana se schimba si incepe sa se gandeasca: "Ce bine era daca urcam si noi cu ei!"

Exista trei lucruri care te pot face sa pierzi din vedere obiectivele stabilite de Dumnezeu:

1) Oboseala. Domnul Isus i-a spus lui Petru: "Simone, Simone, Satana v-a cerut sa va cearna ca graul. Dar Eu M-am rugat pentru tine ca sa nu se piarda credinta ta..." (Luca 22:31-32). Noi toti trebuie sa invingem sindromul credintei care se stinge.

2) Teama. In unele zile muntele pare prea inalt si suntem tentati sa renuntam. Apoi un glas ne sopteste: "Nu ti-am dat Eu oare porunca aceasta: Intareste-te si imbarbateaza-te?...caci Domnul, Dumnezeul tau este cu tine" (Iosua 1:9).

3) Confortul. "Vai de cei ce traiesc fara grija in Sion..." (Amos 6:1). Conflictul si vremurile grele ne tin ca pe jar, dar si pe genunchi. Dar prea mult confort ne poate ispiti sa renuntam la obiectivele noastre. Asa ca nu renunta la urcus!