Cand la usa bate ura...
Cand la usa bate ura si insista arzatoare,
Sa-i deschid, sa intre-n casa, sa-mi dea duh de neiertare,
Doamne, tine Tu zavorul, sa nu-l pot a descuia;
Nici pacatul si nici ura sa nu intre-n casa mea.
Cand placerea isi ascunde uraciunile sub masca,
Si in camuflaj vicleana vine sa ma-ademeneasca,
Iar prin geamuri suna zvonul Babilonului splendid,
Doamne, da-mi atunci putere geamurile sa le-nchid.
Cand privirea mea cea slaba inspre lume se indoaie,
Inspre blidul cald de linte, si spre luciul din gunoaie,
Da-mi lumina Ta, Isuse, sa vad drumu-adevarat,
Ca noroiul murdareste, ca pacatul e pacat.
Cand din umbrele marsave aud voci care ma-nfrica,
Fa sa fie harul mare cand puterea mea e mica.
Iar cand la Dotan dusmanii ma-npresoara si-si bat joc,
Fa sa vad si-a Ta ostire, cea din carele de foc.
Cand in cantecele lumii, care inimile fura,
Vrea dusmanul sa-mi ofere tobe de harababura,
Da-mi cantarea mantuirii, toarna-mi psalmii in cuvant
Doamne, da-mi cantarea vietii, alta sa nu pot sa cant.
Si cand pe furis la noapte, ar vrea diavolul sa vina,
Banita ca sa mi-o umple cu otrava de neghina,
Pune-mi, Doamne, straja gurii, cand vorbesc sa nu gresesc,
Si in brazda mea sa saman doar Cuvantu Tau ceresc.
de Valentin Popovici
29 decembrie 2008 la 13:10
frumos...:|