Indreptatirea de sine

"Iti inchipui ca ai dreptate si crezi ca te indreptatesti inaintea lui Dumnezeu."
(Iov 35:2)






Cat de primejdios este acest paravan al indreptatirii de sine, dupa care se ascunde multa lume! Ce manevra primejdioasa! Ca si primii oameni, unii cauta sa-si confectioneze "sorturi din frunze" si sa se ascunda printre pomi. Cu cata usurinta se ascunde omul dupa gandurile sau convingerile sale! Cu aceeasi usurinta se ascunde dupa faptele sale.

Adam a vrut sa se ascunda din fata responsabilitatii sale, dupa cuvintele: "Femeia pe care mi-ai dat-o..." Cel ce primise un talant, dandu-si seama de greseala sa, s-a aparat: "Doamne, am stiut ca esti un om aspru..." Daca nu s-a putut indreptati cu altceva, atunci s-a indreptatit invinuindu-si stapanul. Nu este aceasta oare calea multora dintre semenii nostrii?

Cand avem pareri bune despre noi insine, trebuie sa stim ca singura indreptatire reala ramane Isus Hristos. El a fost facut de Dumnezeu indreptatirea noastra. Isus a murit pe cruce in locul pacatosului si poate sa-l indreptateasca in fata dreptatii divine pe cel ce crede in EL. Iata locul sigur, unde indreptatirea de sine dispare!