Sperante inselatoare

"Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte; caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori." (Efeseni 5:6)

"Isus le-a zis: Bagati de seama sa nu va insele cineva." (Matei 24:4)

"...Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor." (Romani 2:16)




Cand lumina Evangheliei patrunde in viata, cand omul pacatos porneste pe drumul mantuirii, diavolul, simtind ca pierde teren, cauta cai si mijloace spre a intuneca si a impiedica propasirea adevarului. Paralel cu lucrarea Evangheliei, cel rau isi face si el lucrarea. Diavolul nu poate nega Evanghelia, nu poate opri dezvoltarea vestirii ei in lume, dar cauta ca, pe langa boabele de samanta curata ale Cuvantului Sfant, sa semene si el neghina lui. El o seamna fara preget, iar o data semanata, neghina incolteste.

Printre neghina aruncata de cel rau sunt cateva sperante care la urma vor fi amarnic de inselatoare, sperante pe care omul le ascunde in inima lui si la care tine nespus de mult. Ele insa nu sunt altceva decat adevarate capcane. Cel ce are sperante inselatoare in viata lui, cel care isi sprijina viitorul lui pe ele, se aseamana cu omul care trece pe o punte rupta. Sperantele inselatoare au dus pe multi in iad, si de aceea merita sa le analizam temeinic pentru a nu cadea si noi in astfel de capcane ale diavolului.

O prima speranta inselatoare, foarte raspandita, este speranta mantuirii printr-o viata morala. De multe ori, atunci cand vorbesti cuiva despre pocainta, ti se raspunde cam asa: "Eu? Am o viata morala buna. De cand ma stiu, nu am furat, nu am facut rau nimanui, nu am facut crima, nu am asuprit pe nimeni...Am un trecut laudabil, admirat si stimat de cei ce ma cunosc. Prin urmare, eu nu sunt pierdut, cu siguranta, nu voi merge in iad, deoarece Dumnezeu nu poate trimite in iad oameni cu o viata asa de corecta! Nu exista fapta si pacat pentru care sa ma condamne, deci nu am nevoie de pocainta, de credinta." Iata cursa diavolului! Iata speranta inselatoare! Tot adevarul este astfel acoperit, iar mintea si inima sunt pline de speranta ca datorita moralului si a curatiei vietii, omul va primi mantuirea.

Sa stim cu totii ca in cer sunt numai oameni pacatosi mantuiti prin credinta in Isus Hristos. Dumnezeu nu acorda mantuirea pe baza moralitatii, ci in urma acceptarii jertfei Fiului Sau la crucea de pe Golgota. Aceasta este calea lui Dumnezeu.

O alta neghina incoltita in inimile oamenilor este speranta ca Dumnezeu este prea bun ca sa pedepseasca pacatul. "Nu se poate ca El, care este dragoste, sa arunce pe pacatos in iad", spune omul chemat la pocainta si care o refuza mereu. Iata o alta cursa, o alta capcana a diavolului! Cu aceasta cursa s-a apropriat de Eva si a inselat-o. La potop, a venit in timp ce Noe predica apropriata judecata a lui Dumnezeu si a soptit oamenilor sa nu creada.

Nu ascultati argumentele acestui vrajmas! Cel mai bun argument ca sa ne convingem de judecata lui Dumnezeu este Golgota. Acolo, Fiul lui Dumnezeu a luat pacatele omenirii asupra Sa si astfel a fost supus judecatii divine.

Da, Dumnezeu pedepseste pacatul si il pedepseste grozav! Iadul va fi mult mai groaznic decat gandim noi. Va fi asa de mult chin acolo, incat va fi scrasnirea dintilor. Pentru a nu ajunge acolo trebuie sa credem vestirea lui Dumnezeu cu privire la mantuirea sufletului: acceptarea Fiului Sau ca Mantuitor.

Sa acceptam aceasta cale unica si simpla, propusa de Dumnezeu!