Timpul dăruit relaţiilor nu este un timp pierdut

Tehnologia şi eficienţa la locurile de muncă de astăzi au adus mari beneficii, însă au avut şi unele consecinţe care ne costă. Spre exemplu, pe măsură ce încercăm să facem faţă mulţimii tot mai mare de email-uri, voice-mailuri şi responsabilităţi profesionale, capacitatea noastră de a forma şi menţine prietenii îndelungate este greu încercată an de an.

Mulţi oameni de afaceri şi profesionişti au urmat cursuri de managementul timpului şi stabilirea priorităţilor pentru a fi cât mai eficienţi la locul de muncă. Astfel de cursuri îmbunătăţesc productivitatea individuală şi numărul problemelor rezolvate într-o zi, dar mă întreb ce impact au aceste solicitări tot mai mari asupra relaţiilor pe termen lung?

Un factor important şi adesea uitat în goana noastră asiduă după succes este acela că realizările şi triumful sunt de obicei rezultatul muncii oamenilor împreună, când fiecare îşi pune la dispoziţie talentul şi abilităţile pentru îndeplinirea unei misiuni comune. Prietenii mei cei mai apropiaţi sunt cei care au fost alături de mine şi mi-au oferit sprijinul lor atunci când am avut cea mai mare nevoie. Programele noastre încărcate fac însă tot mai dificilă cultivarea unor relaţii de valoare.

Din această cauză, mă întreb dacă cei care într-o zi vor participa la funeraliile mele vor fi oameni care vor face acest lucru doar din obligaţie sau vor fi cei care sau dedicat prieteniei noastre reciproce.

În capitolul 10 al Evangheliei după Luca din Noul Testament, există o relatare binecunoscută a vizitei pe care a făcut-o Isus în casa celor două surori, Marta şi Maria. Marta era o perfecţionistă şi a petrecut cea mai mare parte a timpului lucrând cu hărnicie la pregătirea mesei pentru Isus şi prietenii Lui. În acelaşi timp, însă, Maria a ales pur şi simplu să stea la picioarele lui Isus, doar pentru a fi cu Domnul ei, în loc să fie prinsă în a face ceva pentru El. Marta s-a supărat pe sora ei pentru că nu a ajutat-o la pregătirea mesei. Şi nu o putem acuza, pentru că era cu siguranţă nevoie de puţină muncă şi Maria ar fi putut-o ajuta. Se pare că Marta s-a supărat şi pe Isus pentru că nu a mustrat-o pe Maria, spunându-i să facă şi ea ceva. Răspunsul lui Isus, la plângerea Martei, îl găsim în Luca 10:41: ,,Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua”.

Reflectând la acest pasaj, îmi este de folos să-mi reamintesc – şi sper că şi ţie la fel – că însemnătatea relaţiilor pe care le construim este în final mai importantă decât sarcinile pe care le îndeplinim. Este important, desigur, să ne atingem obiectivele pentru care simţim că avem o chemare. Trebuie însă să ne reamintim de valoarea relaţiilor pe care le construim şi că este mai important să lăsăm deoparte proiectele, doar pentru câteva minute şi să investim acest timp într - o relaţie cu un prieten. Lucrul pe care-l avem de făcut va fi întotdeauna acolo, aşteptând atenţia şi acţiunea noastră. Însă prietenii neglijaţi tind să-şi piardă puterile cu timpul şi chiar să moară.

Mă întreb: ai pe cineva, astăzi, cu care ar trebui să intri în contact , o persoană importantă a cărei prietenie are valoare pentru tine şi nu ai vrea să o pierzi?