Credinta unui copil

Intr-o duminica l-am auzit pe Mike vorbind despre relatia cu cei doi tati ai lui - cel care l-a crescut si Tatal lui ceresc.

Prima data a descris copilaria lui cu increderea avuta in tatal lui pamantesc, o relatie "simpla si necomplicata". El s-a asteptat ca tatal lui sa repare lucrurile stricate si sa-i dea sfaturi bune. I-a fost frica sa-l supere pentru ca adesea uita ca dragostea si iertarea tatalui urmau intotdeauna.

Mike a continuat: "Cu cativa ani in urma am incurcat rau lucrurile si am facut multi oameni sa sufere. Datorita greselii mele am pus capat unei relatii fericite, simple cu Tatal meu ceresc. Am uitat ca puteam sa-L rog sa repare ce am stricat eu si sa-I cer sfatul."

Anii au trecut. In cele din urma, desi simtea o nevoie disperata dupa Dumnezeu, totusi se intreba ce sa faca. Pastorul lui i-a spus: "Spune-I lui Dumnezeu ca-ti pare rau si crede acest lucru." Dar Mike a inceput sa complice lucrurile cu intrebari de genul: "Cum ar putea fi asa simplu?" sau "Dar daca... ?"

La urma, pastorul s-a rugat: "Te rog, Doamne, da-i lui Mike credinta unui copil!" Mike a marturisit mai tarziu, plin de bucurie: "Domnul a facut asa!"

Mike a regasit intimitatea cu Tatal lui ceresc. Cheia pentru el si pentru noi este sa punem in practica o credinta simpla si necomplicata ca a unui copil.