FERICIT E CINE-ASTEAPTA...

Fericit e cine-asteapta, in tacere si rabdare,
Ajutorul care vine de la Dumnezeu cel mare.
Domnul are bunatate si-ndurari fara sfarsit,
Cu sarmanul care poarta crucea grea in duh smerit.

Fericit e cel ce plange cand arunca bobii-n glie;
Cel ce seamana cu lacrimi, secera-va bucurie.
Gura care tace-n valea umbrelor de bezna grea,
Domnul sus pe inaltime cu cantari o va umplea.

Fericit in veci e omul care-n Domnul se increde,
Ca maslinul plin de roada el urmasii sai si-i vede;
Cand ajunge in necazuri, Dumnezeu ii spune-asa:
"Te iubesc si niciodata singur nu te voi lasa!"

Este bine, scrie-n Carte, sa ai un jug in tinerete,
Ca sa porti apoi toiagul de-ndurari la batranete;
Stai mai bine-n rugaciune, fara sfatul galagios,
Ca sa stii unde-i comoara, care-i voia lui Hristos.

Fericit e cine stie cum sa-si randuiasca viata,
Cand de vorbe-nselatoare si gunoaie-i plina piata.
Targoveti de pofte rele din pamant parca rasar,
Fii atent, sa nu te prinda latul cu pacat amar.

Atunci gura, cu tarana mai degraba sa ti-o umpli,
Dar sa nu te lasi de Domnul, ci pe calea Lui sa umbli.
Poate lumea sa tot rada, tu fii treaz, milos si bland,
Si asteapta cu nadejde ajutorul Celui Sfant!