O unealta mica ce face lucruri mari (III)

Am putea include aici glumele proaste si povestioarele fara bun-simt spuse cu scopul de a-i distra pe ceilalti precum si luarea in deradere si remarcile taioase, lipsite de amuzament. Vorbirea nechibzuita si glumele proaste sunt adesea insotite de rasul tare si zgomotos. Efeseni 5:4 afirma ca noi nu ar trebui sa vorbim cuvinte "care nu sunt cuviincioase; ci mai degraba cuvinte de multumire." Umorul isi are locul lui in viata crestinului, dar putem depasi cu usurinta masura. Exista asa de multe lucruri bune si folositoare de discutat, incat nu ar trebui sa ne pierdem vremea cu nebunii. 1 Petru 3:5 ne indeamna sa fim intotdeauna gata sa oferim o marturie despre credinta noastra. David spunea: "Voi spune stralucirea slavita a maretiei Tale, si voi canta minunile Tale ... eu voi povesti marimea Ta" (Psalmul 145:5,6). Ceva nu e in regula daca suntem mai grabnici sa relatam vreo istorie prosteasca decat sa-L glorificam si sa-L marim pe Domnul cu limba noastra.

Minciuna cu toate formele ei este folosita in avantajul propriu. Prezentarea gresita in mod deliberat a unui fapt, exagerarea (sa faci ca ceva sa para mare, mai bun sau mai rau decat in realitate) si luarea unor angajamente pe care stim ca nu le putem pastra sunt aspecte ale minciunii in care suntem ispititi sa intram. Oamenii care cad in aceasta obisnuinta nu mai sunt demni de incredere. Altii nu mai stiu daca mai pot acorda credit unei asemenea persoane. Amintiti-va, diavolul este un mincinos si tatal minciunii. Dumnezeu este Dumnezeul adevarului. El nu poate minti si, prin urmare, detesta. "De aceea, lasati-va de minciuna: Fiecare dintre voi sa spuna aproapelui sau adevarul pentru ca suntem madulare unii altora." (Efeseni 4:25). Cuvintele noastre trebuie sa fie demne de incredere fie ca incercam sa vindem un produs, ca membru al unei afaceri, fie ca am spus familiei si copiilor ca ii vom duce la gradina zoologica. Pentru ca suntem oameni, facem uneori si greseli fara intentie. Totusi, ele trebuie reparate cat mai repede cu putinta. Oamenii respecta si apreciaza onestitatea transparenta. Ceea ce castigam prin minciuna si neadevar nu are nici o valoare in comparatie cu ceea ce pierdem inaintea lui Dumnezeu si inaintea semenilor.

Trebuie sa veghem asupra conotatiilor obisnuite si argotice ale cuvintelor folosite de lume. Prea multe au intrat in bisericile noastre. "Vorbirea voastra sa fie intotdeauna cu har, dreasa cu sare" (Coloseni 4:6)

Discutia despre idealuri, impartirea poverilor, comunicarea in mijlocul neintelegirilor si a diferentelor reprezinta cheia pentru relatii frumoase si semnificative.

Atat de mult bine se poate face cu aceasta unealta mica daca este data lui Dumnezeu si controlata de Duhul Sfant. Dar, oh, ce dezastru cand limba este controlata de natura pamanteasca.