Rugaciunea si panza de paianjen
1/08/2009 01:14:00 a.m. Posted by Anaette
Moto: "Unde este Dumnezeu, pânza de paianjen are puterea unui zid, iar acolo unde nu este El, zidul are fragilitatea unei pânze de paianjen"
Un ostas ajuns pe front nu putea defel sa lupte,
fiind plin mereu de frica c-or sa vina sa-l înfrunte!
S-a gândit atunci ostasul ca de fuge face bine;
ca de-i fuga rusinoasa, el n-o lasa pe...rusine.
Si de n-a voit sa steie prin transeie-n fata mortii,
n-a dorit sa-si lase viata chiar asa în seama...sortii.
S-a gândit atunci sa ceara de la Domnul Dumnezeu,
sa-l ajute si sa-l scape de la tot necazul greu.
"Doamne - spuse el atunci - de ma scapi acum din toate, vreau sa Te urmez pe Tine, nu o zi ci pân-la moarte"!
Si asa cu multa teama a plecat în graba mare,
pâna ce-a gasit în stânca o adânca-ascunzatoare.
Iute intra si se-ascunde ca sa scape de pedeapsa,
când la gura-acelei pesteri iata un paianjen - teasa!
A tesut asa o pânza chiar în fata la intare,
ca si cum dorea insecta ca sa-l puna...la-nchisoare.
Dar, gândi ostasu-n sine: "Doamne da-mi Te rog o garda, sa ma tina-acoperit iar de vin sa nu ma vada! Sunt un dezertor fricos! Tu o stii atât de bine, iar acestia pot sa vina-n orice clipa dupa mine".
Si cum sta el ghemuit - jos în pestera...chircit -
Iata ca aude zgomot, nu de cântec ci ciubota,
Care vine ca sa vada de-i...ascuns acolo-n grota!
Când ajung ostasi-n graba si vad pânza la intare,
au gândit ca nu se poate ca un om sa se...strecoare,
far-a rupe acea pânza care e asa fragila,
si-au plecat sa cate-n graba, pe fiinta cea ostila...
*
Si-a ramas ostasul singur "doar" cu Bunul Dumnezeu,
care-ajuta si ne scapa de la tot ce este greu.
L-a lasat uimit pe gânduri pentru harul Lui cel mare,
cum ne-acopera cu bunuri, fiind plin de-a Sa-ndurare.
...Iar acum de vrei si tu din pacat sa dezertezi
si sa vii urgent la Domnul si în jertfa Lui sa crezi,
vei putea învinge totul chiar de esti mai slab, fricos,
fiindca nu vei fi tu singur! Stânca ta va fi Cristos!
Deci când Domnul vrea sa puna pe fiinta ta umila,
chiar o pânza de paianjen, pentru El nu-i prea fragila.
Un ostas ajuns pe front nu putea defel sa lupte,
fiind plin mereu de frica c-or sa vina sa-l înfrunte!
S-a gândit atunci ostasul ca de fuge face bine;
ca de-i fuga rusinoasa, el n-o lasa pe...rusine.
Si de n-a voit sa steie prin transeie-n fata mortii,
n-a dorit sa-si lase viata chiar asa în seama...sortii.
S-a gândit atunci sa ceara de la Domnul Dumnezeu,
sa-l ajute si sa-l scape de la tot necazul greu.
"Doamne - spuse el atunci - de ma scapi acum din toate, vreau sa Te urmez pe Tine, nu o zi ci pân-la moarte"!
Si asa cu multa teama a plecat în graba mare,
pâna ce-a gasit în stânca o adânca-ascunzatoare.
Iute intra si se-ascunde ca sa scape de pedeapsa,
când la gura-acelei pesteri iata un paianjen - teasa!
A tesut asa o pânza chiar în fata la intare,
ca si cum dorea insecta ca sa-l puna...la-nchisoare.
Dar, gândi ostasu-n sine: "Doamne da-mi Te rog o garda, sa ma tina-acoperit iar de vin sa nu ma vada! Sunt un dezertor fricos! Tu o stii atât de bine, iar acestia pot sa vina-n orice clipa dupa mine".
Si cum sta el ghemuit - jos în pestera...chircit -
Iata ca aude zgomot, nu de cântec ci ciubota,
Care vine ca sa vada de-i...ascuns acolo-n grota!
Când ajung ostasi-n graba si vad pânza la intare,
au gândit ca nu se poate ca un om sa se...strecoare,
far-a rupe acea pânza care e asa fragila,
si-au plecat sa cate-n graba, pe fiinta cea ostila...
*
Si-a ramas ostasul singur "doar" cu Bunul Dumnezeu,
care-ajuta si ne scapa de la tot ce este greu.
L-a lasat uimit pe gânduri pentru harul Lui cel mare,
cum ne-acopera cu bunuri, fiind plin de-a Sa-ndurare.
...Iar acum de vrei si tu din pacat sa dezertezi
si sa vii urgent la Domnul si în jertfa Lui sa crezi,
vei putea învinge totul chiar de esti mai slab, fricos,
fiindca nu vei fi tu singur! Stânca ta va fi Cristos!
Deci când Domnul vrea sa puna pe fiinta ta umila,
chiar o pânza de paianjen, pentru El nu-i prea fragila.
de Gheorghe Barbu
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu