UITAREA
1/14/2009 09:00:00 a.m. Posted by Octavia
"Fiule, nu uita invataturile mele..." (Proverbe 3:1)
"Ia seama sa nu ti se umple inima de mandrie si sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau..." (Deuteronom 8:14)
Un uzurpator il detronase pe regele tarii si domnea cu tiranie. Dar prin ingeniozitatea unui prieten apropriat al regelui, uzurpatorul pierdea mereu teren. Vazandu-se in pericol, uzurpatorul urmari si prinse pe amicul regelui, condamnandu-l la temnita grea pe viata. Nu peste multa vreme, fostul rege a fost repus in drepturile sale. In fericirea sa, uita de prietenul sau caruia ii datora atata recunostinta. Scrisorile pe care detinutul le trimitea regelui, nu ajungeau la destinatie. Regele era prea ocupat, ca sa-si mai aduca aminte de trecut.
Dupa catva timp, intemnitatul a murit. Sub perna lui s-a gasit o istorie a vietii sale, pe care un reporter curajos a publicat-o intr-un ziar. Ziarul a ajuns si la rege, care, la citirea istorisirii, incepu sa planga cu lacrimi amare. El uitase de prietenul care il salvase. Toata viata, remuscarea uitarii l-a urmarit pe acel rege.
Uitarea a distrus pe unul si l-a lovit greu pe celalalt. In aceasta oglinda a uitarii ne putem vedea cu totii. Cat de repede uitam binele facut de celalalt! Pedeapsa pentru uitare nu intarzie sa vina!
In multimea greutatilor de astazi, lumea cauta o salvare, dar nu vede decat o negura care acopera si ultimele raze ale soarelui. Singura salvare ar fi aducerea aminte de Dumnezeu, de Mantuitorul. Putini sunt acei oameni care, desi sufera sub vreo forma oarecare, isi indreapta cu adevarat, in cainta, ochii spre cer si cauta sa se intoarca la Mantuitorul.
Tineri si varstnici! Pacatul care a robit omenirea de la inceput, a ajuns la apogeu. Doua mii de ani de existenta nu au facut omenirea mai buna; din contra, s-a inrautatit tot mai mult. Lumea nu a vrut sa stie despre jertfa de la Golgota. Invierea Domnului este pentru ea doar ocazia unei serbari cu mancare si bautura. Tot ce era sfant si putea sa-i dea mantuirea, pacea, fericirea, a fost uitat. Atat de mare a fost uitarea, incat bietul om si-a uitat si originea sa divina, acceptand sa se traga din maimuta! Din stapan a tot ce a creat Dumnezeu, omul a ajuns rob al pacatului.
Iata ca a sosit ceasul desteptarii din amorteala pacatului! Dumnezeu ne cheama la viata, la mantuire, la lumina, la fericire, la pace. Acceptam?
"Ia seama sa nu ti se umple inima de mandrie si sa nu uiti pe Domnul, Dumnezeul tau..." (Deuteronom 8:14)
Un uzurpator il detronase pe regele tarii si domnea cu tiranie. Dar prin ingeniozitatea unui prieten apropriat al regelui, uzurpatorul pierdea mereu teren. Vazandu-se in pericol, uzurpatorul urmari si prinse pe amicul regelui, condamnandu-l la temnita grea pe viata. Nu peste multa vreme, fostul rege a fost repus in drepturile sale. In fericirea sa, uita de prietenul sau caruia ii datora atata recunostinta. Scrisorile pe care detinutul le trimitea regelui, nu ajungeau la destinatie. Regele era prea ocupat, ca sa-si mai aduca aminte de trecut.
Dupa catva timp, intemnitatul a murit. Sub perna lui s-a gasit o istorie a vietii sale, pe care un reporter curajos a publicat-o intr-un ziar. Ziarul a ajuns si la rege, care, la citirea istorisirii, incepu sa planga cu lacrimi amare. El uitase de prietenul care il salvase. Toata viata, remuscarea uitarii l-a urmarit pe acel rege.
Uitarea a distrus pe unul si l-a lovit greu pe celalalt. In aceasta oglinda a uitarii ne putem vedea cu totii. Cat de repede uitam binele facut de celalalt! Pedeapsa pentru uitare nu intarzie sa vina!
In multimea greutatilor de astazi, lumea cauta o salvare, dar nu vede decat o negura care acopera si ultimele raze ale soarelui. Singura salvare ar fi aducerea aminte de Dumnezeu, de Mantuitorul. Putini sunt acei oameni care, desi sufera sub vreo forma oarecare, isi indreapta cu adevarat, in cainta, ochii spre cer si cauta sa se intoarca la Mantuitorul.
Tineri si varstnici! Pacatul care a robit omenirea de la inceput, a ajuns la apogeu. Doua mii de ani de existenta nu au facut omenirea mai buna; din contra, s-a inrautatit tot mai mult. Lumea nu a vrut sa stie despre jertfa de la Golgota. Invierea Domnului este pentru ea doar ocazia unei serbari cu mancare si bautura. Tot ce era sfant si putea sa-i dea mantuirea, pacea, fericirea, a fost uitat. Atat de mare a fost uitarea, incat bietul om si-a uitat si originea sa divina, acceptand sa se traga din maimuta! Din stapan a tot ce a creat Dumnezeu, omul a ajuns rob al pacatului.
Iata ca a sosit ceasul desteptarii din amorteala pacatului! Dumnezeu ne cheama la viata, la mantuire, la lumina, la fericire, la pace. Acceptam?
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu