IUBIREA ...

Am cautat iubirea ca pe o cetate sfanta,
Ca pe un cer de cantec, in lumea de dureri…
Am dat navala-n viata spre tot ce ochiu-ncanta
Si-am intalnit durerea…dar cerul nicaieri…

Am cautat iubirea ca patrie voioasa
Ca pe un pamant edenic, de pace troienit
Sa spun odata clipei:”Ramai esti prea frumoasa!”
Si-am strabatut pamantul, dar pace n-am gasit.

Am cautat iubirea ca pe un cer al firii
Si-am vrut sa-i ies in cale cu ramuri de finic.
Sa sorb din cupa lumii nectarul fericirii
Si-am spart in tandari cupa, caci nu am gasit nimic.

Am cautat zadarnic…dar intr-o primavara
Am intalnit in cale, deodata, un drumet
Pe umerii sai trudnici purta o grea povara
O sarcina de zdrente si cioburi fara pret.

Trecea pe-o cararuie, intampinand batjocuri
Lasand sa-i rupa cainii din haina cat-un fald…
Urca pe colti de stanca, si-n urma Lui pe-alocuri,
Vedeai pe piatra rece sclipiri de sange cald.

Si totusi in priviri avea un cer de taina
Cum n-am vazut in lume in ochii nimanui
Si-am vrut sa-I smulg povara, dar am cazut de spaima
Caci mult mai grea ca plumbul era povara LUI.

M-am ridicat degraba si L-am ajuns din urma
Sa aflu ce comoara in sarcina a strans
Dar am simtit ca viata, ca pe-un prapad se curma
Cand am privit prin zdrente cutremurat de plans.

- Dar unde duci, straine povara ta ciudata
Povara de osanda sub care adanc te-apleaca?
Am intrebat drumetul si El mi-a raspuns in soapta:
- Spre apele uitarii, ca s-o arunc pe veci…

- Dar tu? Vorbi strainul, urcand incet privirea,
Dar tu pe cine cauti ingandurat si crunt??
- Eu…, am soptit in sila, eu caut IUBIREA.
- Iubirea?...fu raspunsul strainului
Eu sunt ….IUBIREA!