Mustrare ...

Poarta-ti rabdator crucea si nu te plange la nimeni. Pentru ca vrajmasii tai se vor bucura, iar ceilalti vor gandi rau despre tine.

Considera-l prieten pe cel care te mustra intre patru ochi pentru greseli. Este o situatie jalnica, intr-adevar, cand un om nu are pe nimeni care sa-l corecteze atunci cand are nevoie, pentru ca nimeni nu indrazneste sa faca acest lucru. Caci, daca nu este mustrat, s-ar putea sa creada ca nu greseste si, prin urmare, sa persiste in greselile care il vor distruge, in timp ce, printr-o mustrare prieteneasca ar putea fi intors de la pacat.

Fiecare dintre noi are aproape sigur nevoie sa fie corectat uneori. Pentru ca, la fel cum ochiul vede totul si cauta sa imbunatateasca totul, dar nu poate sa se vada pe sine sau sa se perfecteze pe el inusi, tot asa, prin natura noastra suntem subiectivi in raport cu noi insine si nu ne putem vedea lipsurile si defectele la fel de usor cum le vedem la ceilalti. Din aceasta cauza, e nevoie ca greselile sa ne fie aratate - pentru ca ceilalti le vad mai bine decat le vedem noi.

Indiferent daca mustrarea facuta este justa sau nu, ca vine de la un prieten sau de la un dusman, ea nu poate sa-i faca unei persoane intelepte si intelegatoare nici un rau. Daca este adevarata, iti va aminti sa te indrepti. Daca e falsa, te va avertiza asupra lucrurilor la care trebuie sa fii atent in viitor.