Să creşti în bunătate (1)

Chuck Swindoll scrie: "Când ceilalţi nu-ţi împărtăşesc punctele de vedere, găseşti modalitaţi de a-ţi semnala dezabrobarea? Dar dacă are o maşină mai nouă, locuieşte intr-o casă mai frumoasă, îşi poartă părul într-un anume fel sau îşi cumpără îmbrăcăminte pe care nu ai purta-o niciodată? Dar dacă sunt divorţaţi sau îşi cresc singuri copilul sau (ferească Dumnezeu!) în cadrul unei relaţii pe care nu o aprobi? Poţi "trăi în armonie" cu ei sau îţi scoţi "cartea cu regula comparaţiei"? Biblia spune că nu trebuie să "ne punem alături sau în rândul unora din aceia care se lauda singuri" căci fiecare este unic. Comparaţia este greşită fiindca duce la critică, competiţie, control şi invidie. Este un semn ca eşti nesigur şi că bunătatea este un concept străin pentru tine. Bunătate înseamnă să-i eliberezi pe ceilalţi ca să poată fi ei înşişi şi pierderea atitudinii de judecată care le cere să se conformeze standardelelor tale." Pavel scrie următorul lucru: "Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Daca stă in picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare căci Domnul are putere să-l întărească ca să stea." (Romani 14:4) Să remarcam cuvintele "Cine eşti tu să judeci?" Stai, nu mai încerca să faci treaba lui Dumnezeu!

Gladys Hunt scrie: "Acceptarea înseamnă că eşti valoros aşa cum eşti... nu eşti obligat să ai ideile altora... poţi vorbi despre ceea ce simţi... şi de ce... şi cuiva chiar îi pasă... poţi să emiţi idei fară să fii împuşcat... poţi chiar să-ţi exprimi idei eretice şi să le discuti într-un mod inteligent. Te simţi în siguranţă. Nimeni nu te va judeca... chiar dacă nu sunt de acord cu tine. Nu înseamnă că nu vei fi niciodată corectat... ci înseamnă pur şi simplu să fii tu însuţi". Când poţi spune lucrurile acestea înseamnă că sporeşti în bunătate!