Bunătate

De multe ori,
Chiar prea de multe ori am plâns;
Ca să mai pot uita
Că Tu mai mângăiat.

De multe ori,
Chiar de prea multe ori am căzut;
Ca să mai pot uita
Că Tu mai ridicat.

De multe ori,
chiar de prea multe ori am strigat;
Ca să mai pot uita
Că totdeauna mi-ai răspuns.
„Bunătate”...
Spre mila Ta aleargă
Toate durerile,
Spre bratul Tău
Se întind toţi cei căzuţi,
În auzul Tău,
Se izbesc toate strigătele disperate...
Şi cu câtă răbdare,
Le dai fiecăruia linişte.
„Bunătate”,
Curcubeul făgăduinţei
Mai străluce pe cer,
În bătaia razelor minunate de soare;
Semn că nu ne-ai uitat.
Privirile noastre,
Mai străbat calea veche spre răsărit,
Căutând un petic de nor,
Mult doritul petic de nor, în care
îşi găseşte împlinirea făgăduinţa Ta;
Că vei venii.
Va mai trece mult? Noi încă aşteptăm,
Căci potrivit cu dragostea Ta,
Vei veni curând „Bunătate”.