Declararea credinţei

A cere o dovadă înainte de a crede ceva, te poate opri să primeşti ceea ce doreşte Dumnezeu să accepţi pe baza cuvântului Său. Toma a vazut cum a murit Isus. Este o dovadă greu de tăgăduit. Drept consecinţă, Toma s-a hotărât să creadă doar ceea ce poate vedea şi verifica. Când credinţa ţi-a fost zdruncinată, eşti înclinat să te agăţi de lucrurile practice, absolute şi tangibile. Domnul Isus i-a dat lui Toma dovada de care a avut nevoie şi i-a spus: "Pentru ca M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut". Totuşi faptul rămâne, dacă lui Toma nu i-ar fi fost îngăduit să-l vadă şi sa-L atingă pe Isus, acest fapt nu ar fi schimbat realitatea învierii cu nimic. Problema lui Toma nu a fost lipsa credinţei, ci credinţa greşit direcţionată. El a crezut doar ce a putut înţelege la nivel omenesc. Îţi sună cunoscut?

Spre deosebire de Toma, când Maria Magdalena L-a întâlnit pe Isus la mormânt, Acesta i-a spus: "Nu ma ţinea ... Ci du-te la fraţii Mei, şi spune-le..." (Ioan 20:17). Maria Îi spălase odată picioarele cu lacrimile ei şi le uscase cu părul ei; atingerea era importantă pentru ea, iar atingerea lui Isus în acel moment i-ar fi confirmat ceea ce văzuse şi auzise. De data aceasta, totusi, Isus i-a cerut să aibă încredere în Cuvântul Său şi nu în trupul Său, să fie dispusă să mărturisească fără a fi atins. Uneori simţim cum "atingerea lui Dumnezeu" ne nelinişteşte, ne întăreşte şi ne redă siguranţa că El este în control. Adevărul este că atingerea Lui ne-a împiedicat adeseori să renunţăm sau să depaşim limita, dar alteori El ne cere să ne încredem în El fără susţinerea percepţiei senzoriale. Aceasta înseamna credinţă la cel mai înalt nivel.