Iertarea (1)

Cât de greu este un pahar cu apă? Depinde cât de mult trebuie să-l ţii în mână. Un minut nu e nici o problemă, dar după o oră s-ar putea să te doară mâna. Dar după 24 de ore, te vei simţi foarte rău! Paharul are aceiaşi masă în fiecare secundă, dar cu cât îl ţii mai mult, cu atât pare mai greu. La fel este şi cu duşmănia; poate deveni atât de grea încât te împiedică să mai trăieşti. Oamenii te vor răni; aceasta este realitatea faptului că împărţim aceiaşi planetă cu ceilalţi. Uneori se întâmplă intenţionat, alteori nici nu ştiu că te-au supărat, cu atât mai puţin că ţi-au rupt inima. Înseamnă aceasta oare că trebuie să trăieşti pretinzând ca totul e bine? NU, primul pas este să-ţi înfrunţi sentimentele, iar când rana este adâncă este chiar mai greu să ierţi. Atunci trebuie să te rogi: "Doamne, schimbă-mi inima şi vindecă-mă". Domnul Isus a spus: "rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi" (Luca 6:28). Când faci aşa, ceva neaşteptat se întâmplă, inima ţi se înmoaie, emoţiile cedează şi te uiţi la acei oameni cu îngăduinţa Domnului. Pavel a spus: "Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi". Când semenii neiertare, culegi neiertare, chiar şi de la Dumnezeu!

Isaac este un prim exemplu de practicare a iertării. În timpul unei secete, el a săpat puţuri pe care duşmanii lui i le-au luat. Dar în loc să se răzbune, el a mers mai departe şi a săpat altele. În consecinţă Dumnezeu a umplut puţurile goale ale lui Isaac şi i-a promis că-l va binecuvânta pe el şi copiii lui (Geneza 26:22-23)! Şi El îţi va umple golul din viaţă când îi vei ierta pe cei care te-au rănit.