Iertarea (2)

Un băieţel care fusese obraznic cu mama sa s-a dus pe furiş sus in camera lui. "Unde crezi ca te duci, tinere?" a întrebat ea. "În camera mea să vorbeasc cu Dumnezeu", a raspuns el. "Dar nu vrei să-mi spui mie mai intâi ceva?" a spus ea. "Nu", a spus el, "fiindcă te vei mânia. Dumnezeu mă va ierta şi va uita". La mult timp după ce crezi că ai iertat pe cineva încă mai ai resentimente. Iată câteva aspecte la care mai ai încă de lucru: te enervezi la gândul celor întâmplate; îl tratezi pe cel ce ţi-a greşit cu răceală; repeţi incidentul în minte, dar şi în conversaţie; profiţi de fiecare ocazie pentru ai reaminti ce a făcut. A refuza să ierţi şi să uiţi este doar o altă cale prin care îţi justifici atitudinea de neiertare. Biblia spune că există doua lucruri pe care Dumnezeu nu le va împărtăşi cu noi: 1) Slava Sa (Isaia 42:8) 2) dreptul Sau de Judecator.

El a spus: "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti" (Romani 12:19). Nu-I uzurpa autoritatea încercând să fii chit; ia-ţi mâinile de pe situaţie şi lasă-L pe El să o rezolve. Când "Hristos era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător". Amărăciunea te tine legat de răufăcător şi devii ostaticul lui! Faptul că te complaci în ceea ce au făcut părinţii tăi sau că asociatul tău a primit meritul pentru ceea ce tu ai făcut sau că cineva a spus ceva despre tine, te face pe tine, nu pe ei, nefericit. Trăieşti în frământare, iar ei nici măcar nu ştiu că eşti supărat! De ce să laşi pe cineva să-ţi controleze viaţa într-un astfel de mod? Lucrul important este ceea ce se petrece în tine, nu cu tine. Aşa că iartă, uită şi mergi mai departe!