Astăzi...
Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. (Proverbele 16:9)
Ajută-mi Doamne astăzi,
eu fiu risipitor...
să pot s-alerg la cruce, al dragostei izvor...
să vin să-mi las povara, visele care dor...
să uit de mine... de tot ce e firesc,
să-ţi multumesc... să-Ţi spun că Te iubesc
şi cu inima curată s-accept al Tău dar ceresc.
Am dat şi eu în Tine pe cruce când erai... când Tu şi pentru mine în tăcere sufereai. Te mai lovesc şi acum o scump Mântuitor, când gândul meu şi fapta aleg al lumii amar izvor, când paşii mei de Tine se îndepărtează... te ard... ştiu că te dor. Prea des eu uit Isuse căci sufletu-mi însetat doar la Tine găseşte izvor viu... nesecat.
Ajută-mi ca de astăzi...
să renunţ la tot ce-i fals, rău, prefăcut... ce toarnă plumb în aripile sufletului meu nou... renăscut. Să zâmbesc când sunt privit cu ură, să adun din toate doar ce e bun... să renunţ la zgură. Să privesc viaţa ca pe un dar... şi să mă bucur chiar dacă uneori are gust dulce-amar. Să iau din soare viaţă, din flori să-mi iau speranţă... să-mi umplu inima de Tine, să Te las să străluceşti prin mine. Cuvântul Tau să-mi fie hrană vie... desfătare, bucurie... să domneşti în inima mea... nu să locuieşti cu chirie... să-mi îndrepţi paşii să fac doar ceea ce-Ţi este pe plac Ţie.
Să pot da şi la alţii din a mea bucurie...
lucrează Tu prin mine să fiu o pildă vie.
eu fiu risipitor...
să pot s-alerg la cruce, al dragostei izvor...
să vin să-mi las povara, visele care dor...
să uit de mine... de tot ce e firesc,
să-ţi multumesc... să-Ţi spun că Te iubesc
şi cu inima curată s-accept al Tău dar ceresc.
Am dat şi eu în Tine pe cruce când erai... când Tu şi pentru mine în tăcere sufereai. Te mai lovesc şi acum o scump Mântuitor, când gândul meu şi fapta aleg al lumii amar izvor, când paşii mei de Tine se îndepărtează... te ard... ştiu că te dor. Prea des eu uit Isuse căci sufletu-mi însetat doar la Tine găseşte izvor viu... nesecat.
Ajută-mi ca de astăzi...
să renunţ la tot ce-i fals, rău, prefăcut... ce toarnă plumb în aripile sufletului meu nou... renăscut. Să zâmbesc când sunt privit cu ură, să adun din toate doar ce e bun... să renunţ la zgură. Să privesc viaţa ca pe un dar... şi să mă bucur chiar dacă uneori are gust dulce-amar. Să iau din soare viaţă, din flori să-mi iau speranţă... să-mi umplu inima de Tine, să Te las să străluceşti prin mine. Cuvântul Tau să-mi fie hrană vie... desfătare, bucurie... să domneşti în inima mea... nu să locuieşti cu chirie... să-mi îndrepţi paşii să fac doar ceea ce-Ţi este pe plac Ţie.
Să pot da şi la alţii din a mea bucurie...
lucrează Tu prin mine să fiu o pildă vie.
Amarys
11 mai 2009 la 00:23
ma bucur mult cand pot sa gasesc atata frumusete si sinceritate in ... cuvinte ...
12 mai 2009 la 19:44
Mi-a incalzit sufletul si e minunat ce simt acum.Multumesc.