Ce minunat ar fi

Ce minunat ar fi Doamne,
Dacă Te-aş iubi totdeauna ca acum;
Aş avea zile senine,
Aş vorbi despre Tine,
Şi ce bine
Ar fi robului Tău, n-aş putea ca să spun.

Câtă splendoare ar fi Doamne,
Dacă Te-aş păstra toată viaţa în inima mea;
Aş fi fericit,
Ştiind că de Tine-s zidit,
Şi ce împlinit
Ar fi robul Tău, sub moale aripa Ta.

Ce frumuseţe ar fi Doamne,
Dacă aş merge totdeauna cu Tine;
Pe drum n-aş rătăci,
De stânci nu m-aş lovi,
Şi-aş şti
Să privesc totdeauna spre bine.

Câtă grandoare ar fi Doamne,
Dacă Ţi-aş mulţumi totdeauna pentru dragostea Ta;
Aş uita ce-i durere,
Aş găsi mângâiere,
Şi-mplinind a Ta vrere,
Ca rob al Tău, cu drag Ţi-aş urma.