Feriţi-vă de ipocrizie!

Introducere:

Unul din cărturarii contemporani Domnului Isus Hristos, probabil fiind foarte entuziasmat, de minunile care se făceau prin Isus Hristos, a venit la EL şi şi-a exprimat in modul cel mai sincer (am zice noi) dorinţa de a-L urma pe Isus oriunde ar merge EL. Dar dorinţa şi viziunea acestui carturar nu corespundea cu realitatea existentă, pentru că inaintea lui se afla Cel inaintea căruia totul este gol şi descoperit. Pe alţii ii putem inşela, chiar pe noi inşine ne putem inşela, dar pe Isus Hristos nu ai cum să-L inşeli, pentru că EL cunoaşte ceea ce noi nu putem vedea şi nu putem percepe cu simţurile noastre native. Domnul Isus cunoştea dincolo de vorbele acestui carturar, EL cunoştea starea inimii acestui om invaţat, şi Ii dă un răspuns simplu dar surprinzator de şocant ... "vulpile au vizuini, dar Fiul Omului n-are...".


1. "Moartea şi viaţa sunt in puterea limbii " (Proverbe 18:21)

Remarca simplă şi totodata şocantă a Domnului Isus, ne arată modul curat şi sincer de a comunica a lui Isus Hristos cu interlocutorii Săi oricine ar fi ei, şi ne mai arată că cuvintele Lui erau cuvinte cu greutate, EL nu vorbea ceva doar ca să vorbească, ci cuvintele Lui aşa cum au declarat despre EL chiar şi vrajmasii Lui, fariseii că Isus vorbea şi invaţa nu ca şi ei, ci ca Unul care avea putere.

Suntem de-atatea ori "uşori" in vorbirea noastră, şi ne deschidem gura şi vorbim atat de mult, vorbim de cele mai multe lucruri care nu ar trebui vorbite, dăramam şi nu zidim inimile şi aşa zdrobite a semenilor noştrii, facem răni care dor şi se vindecă greu, şi nu de puţine ori cu limba ucidem tot ceea ce Dumnezeu a aşezat, atatea "frumuseţi de caracter" in cel de langă noi.

Incepand din acest moment care se doreşte a fi unul crucial pentru mine şi pentru tine, să ne infranăm cu ajutorul lui Dumnezeu acest mic mădular, dar capabil de lucruri colosale, şi să-l folosim doar pentru a indemna, mangaia, binecuvanta pe cei de langă noi .

2. Isus Hristos nu a vorbit niciodată cuvinte cu două inţelesuri, EL nu a vorbit niciodată cu ipocrizie:


"...nu se gasise nici un vicleşug in gura Lui " (Isaia 53:9)

" ...şi in gura Lui nu s-a gasit vicleşug " (1 Petru 2:22)


Vulpile au vizuini..., vulpile au fost dintotdeauna asociate cu viclenia, viclenie cu care işi ademenesc şi işi momesc prada, pe care apoi o devorează fără milă, tot aşa in timpul vieţii Domnului Isus pe pămant, invaţaţii vremii au incercat sa-L ademenească in diferite "capcane" doctrinare sau de interpretare a legii, ca să-I distrugă reputaţia şi poporul să-şi piardă increderea in EL, vulpi viclene au fost cărturarii şi fariseii acelor vremuri, şi tind să cred că ei incă mai trăiesc şi azi prin bisericile noastre. Astfel de oameni sunt deosebit de periculoşi, pentru că nu ştii niciodată cand spun adevărul, dacă-l spun vreodată?... nu stiu! Aceşti oameni au in inimile lor multe "vizuini " bine ferecate, unde numai ei inşişi au acces, şi scot de-acolo lucruri şi cuvinte in funcţie de situaţia pe care o impune... oameni cu mai multe feţe şi maşti, care işi urmăresc propriile lor interese meschine. Cuvantul Domnului pentru astfel de oameni a fost: "...vai de voi!" Noi să ne ferim de astfel de "oameni"!

Solutia? există...! pocăinţă şi să ne ferim de ipocrizie care este un păcat "vechi" dar nu invechit, pentru că este prezent şi printre noi... şi de multe ori ne confruntăm cu acest duh al ipocriziei care trebuie sa recunosc face ravagii prin biserici. Antidotul ipocriziei din noi este tăria de la Dumnezeu de a spune intotdeauna adevarul, de a fi tu insuţi şi a inceta să te mai dai drept altul... versurile unei cantari spune : " Asa cum sunt la Tine vin...! "


Incheiere:

Voi cita din Cartea Psalmilor:

" Ferice de omul, căruia nu-i ţine in seamă Domnul nelegiuirea, şi in duhul căruia nu este viclenie ." (Ps.32:2)