Concursul de dosare (EFESENI 2: 1-10)

Dosarele işi fac loc în toate sferele vieţii noastre. Dacă trebuie să depui undeva o cerere iţi trebuie un dosar. Dacă ceri un dosar într-o librărie, vei fi intrebat de care dosar doreşti. Există multe tipuri de dosare în librărie şi probabil la fel de multe tipuri de dosare în viaţa noastră cotidiană. Nimeni nu işi doreşte să aibă un dosar penal şi totuşi sunt unii oameni care au chiar mai multe dosare de urmărire penală. Astăzi copiii de trei ani („La mulţi Ani!”, că e ziua lor) trebuie să treacă printr-un concurs de dosare ca să poată beneficia de programul prelungit al unei grădiniţe de stat. Am auzit chiar o predică la biserică în care se spunea că Dumnezeu ar veni la sfârşit cu dosarul fiecăruia în parte şi va scoate de acolo tot ceea ce fiecare dintre noi a pus în acel dosar de-a lungul anilor.

De orice tip ar fi dosarele noastre cotidiene se pare că ele îşi dau concursul spre a scoate vinovat sau nu, admis sau respins, mantuit sau osândit, pe fiecare individ în parte. Alb sau negru. Viaţă sau moarte. Cel puţin o similitudine remarc între dosarele de mai sus. Una reală din punct de vedere teologic şi de aceea foarte scumpă sufletului meu. Părinţii pun în dosarele copiilor lor documentele necesare pe care comisia examinatoare le verifică stabilind un clasament. Dacă sunt 30 de locuri la grupa mică şi sunt 40 de cereri, înseamnă că 10 copii nu vor putea să facă parte din acea grupă. Pentru că dosarele primilor 30 de copii sunt mai bune decât dosarele celorlalţi 10. Reuşita copilului de 3 ani depinde de cât de serios este ceea ce părinţii pun în dosar, depinde de calitatea lor de părinţi. Depinde în fond de cât de mult au investit ei în acel copil. Conform pasajului menţionat în titlu, noi adăugăm în acel dosar, de pe masa lui Dumnezeu, tot atât de mult cât pune un copil de trei ani în dosarul prezentat de părinţii lui comisiei de examinare. Şi dacă pe ceea ce punem noi acolo ne bazăm, atunci la fel de mântuiţi suntem cum acel copil va avea succes.

Similitudinea despre care spuneam constă în faptul că Tatăl a plănuit în Sine Însuşi mântuirea omului, l-a dat pe Fiul Său ca prin credinţa noastră în lucrarea Lui să fim transformaţi şi admişi. Mântuiţi şi recuperaţi. Absolviţi şi încununaţi. Toate faptele mele bune nu vor cântări mai mult de un gram de neprihănire. Insuficient pentru a îndupleca infinita neprihănire a Lui Dumnezeu. Dosarul meu are valoare pentru că numele meu este scris pe el cu sângele Lui Isus! Şi sunt declarat admis pentru credinţa pe care o am în El! Şi concursul acesta este câştigat de Tatăl din ceruri care A ŞTIUT CUM SĂ ÎNTOCMEASCĂ DOSARUL!!! O, da, faptele pe care le fac astăzi trebuie să fie fapte bune nu pentru că ele îmi asigură premiul ci pentru că ele Îl onorează pe Acela care m-a mântuit chiar înainte ca eu să mă înscriu la concurs. Chiar înainte ca eu să ştiu că ar fi vreo examinare. Dosarele pe care le întocmeşte Dumnezeu câştigă concursul! Şi cei care câştigă sunt toţi pe primul loc. Acel loc este lângă Domnul! AMIN