Discernământ
2 Corinteni, 12
20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu însumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.
Apostolul Pavel, avea mereu o problemă cu corintenii.
Credinţa lor era bună, dar faptele lor spuneau altceva. Inima le era plină de ură, lăcomie, mândrie, egoism.
Uneori trebuie să ne verificăm şi noi, să privim adânc în inima noastră să vedem ce am adunat în ea.
Faptele nu vorbele, sunt cele care validează credinţa noastră.
Să ne verificăm dacă suntem desăvârşiţi şi capabili de a face lucruri bune.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu