Necredincios (2)
Tit, 1;16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhczr5HlZacpU_RvsgUMHwhrBMxFm5yQc9Tk0B1w7xE_rKyX3gp9kmIbY_tq4iWfSj2lom8KxJzZ9hI9u6E9MofGz13QacXsGGVelbz2NwAjB4PnQcBaAFzRwbDLcZSkxtEIFYK_r2YhvA/s200/claveles-03.jpg)
Există atât de multă cunoştintă, dar atât de puţină credinţă! Ne ascundem după etichetă, după măşti crezând că putem înşela. O putem face o vreme. Asupra oamenilor poate că prinde lauda şi fala noastră, dar privit din perspectiva lui Dumnezeu toate acestea sunt o scârbă.
Ne lăudăm că îl cunoaştem pe Dumnezeu, dar trăim ca şi când Dumnezeu nici nu ar exista. Evlavioşi la vedere, vorbind şi lăudându-ne cu credinţa noastră dar fără roade adevărate. Să privim înspre vieţile noastre, înspre trăirea noastră şi să-i lăsăm pe ceilalţi să spună dacă întradevăr îl cunoaştem pe Dumnezeu. Şi cel mai important să fim siguri de ce crede Dumnezeu despre credinţa noastră şi trăirea noastră.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu