Oboseala
Evrei 12;12 întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi;
Tot mai des auzim, despre oameni obosiţi, oameni care nu mai au putere să facă lucrurile cum trebuie. Obosim când încetăm să ne mai odihnim în Domnul. Când nu mai avem timp pentru rugăciune, viaţa noastră intră pe un teren alunecos.
Nu îngrijorăm, ne este teamă, neliniştea inimii creşte şi cădem de oboseală.
Când ne încărcăm mintea şi trăirea noastră cu nimicurile acestei lumi, înaintarea noastră prin viaţă este anevoioasă, greoaie.
Cădem sub poverile pe care ni le punem singuri, sub îngrijorările nejustificate ale vieţii.
Să ne oprim, să ne îndreptăm privirea înspre Cel ce poate să ne dea odihnă, pacea şi anume Domnul nostru care ne aşteaptă cu braţele deschise.
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu