Metamorfoza unei cărţi

1/30/2010 12:58:00 p.m. Posted by Felix


Citeşti în mine,Doamne,ca-ntr-o carte
Căci înainte-Ţi nu-i nimic ascuns,
De ochiul Tău nimic nu-i prea departe
Şi nici măcar vreun ciob de gânduri sparte
Nu poate-avea taine de nepătruns.

Mă răsfoieşti cu interes,Părinte,
Pe care nu vrei să-l disimulezi,
Dar când găseşti greşeli printre cuvinte
Sau intriga din carte-i prea fierbinte,
Te văd cum,lecturând,Te întristezi.

Nu-s,Doamne,tocmai cartea potrivită
Pentru lectura care Ţi-o doreşti,
Dar corectată şi retipărită
Această carte poate fi primită
Pe rafturi în biblioteci cereşti.

Rescrie,Doamne,frazele greşite,
Refă capitole întregi,sau părţi,
Dându-le alte titluri,inedite,
Dar vreau să figurez la "favorite"
Pe lista Ta cu numeroase cărţi.

Citeşti în mine ca-ntr-o carte,Tată,
Şi urmăreşti cu degetul pe rând;
Când vezi greşeli le strângi într-o erată
Să fiu o carte bună,corectată,
Sfinţit de Tine-n faptă şi în gând.

Citeşti ca într-o carte,Doamne-n mine,
O carte ce-n iubire renăscu
Scrisă cu pana dragostei divine;
Citeşti în mine,Doamne,despre Tine
Căci personajul principal eşti Tu.

Amin

Simion Felix Marţian
  • Digg
  • del.icio.us
  • StumbleUpon
  • Yahoo! Buzz
  • Technorati
  • Facebook
  • TwitThis
  • MySpace
  • LinkedIn
  • Live
  • Google
  • Reddit
  • Sphinn
  • Propeller
  • Slashdot
  • Netvibes
Postari mai noi Postari mai vechi Home

2 Comentarii:

  1. elena marin-alexe spunea...

    Nu-s,Doamne,tocmai cartea potrivită
    Pentru lectura care Ţi-o doreşti,
    Dar corectată şi retipărită
    Această carte poate fi primită
    Pe rafturi în biblioteci cereşti.

    Sunt extrem de incantata dupa aceasta calatorie pe valurile versurilor acestei poezii.

  2. dana spunea...

    Continua sa scrii, continua sa cauti cu infrigurare comorile de pret puse de Domnul in mintea, inima si sufletul tau...
    Citeşti în mine ca-ntr-o carte,Tată,
    Şi urmăreşti cu degetul pe rând;
    Când vezi greşeli le strângi într-o erată
    Să fiu o carte bună,corectată,
    Sfinţit de Tine-n faptă şi în gând.
    da, Dumnezeu asta face, nu ne respinge...are rabdare de Tata si ne ajuta sa ne ridicam, chiar daca genunchii ne sunt zdrobiti de pietrisul amestecat cu noroi in care am cazut...EL ne rdica, ne spala inca o data , ne lasa sa pasim inainte, dorind ca din lectia pe care tocmai am incheiat-o sa invatam ceva ce ne va ridica spre cer cu aripi de credinta...

    Domnul sa te binecuvanteze!