IUBESC SI IERT...
Trec clipele grabite, se duc si nu stiu unde,
Raman cu palma-ntinsa si-ncerc sa le adun
si simt cum curge-n mine atata suferinta
incat ma tem ca ard, ca ma transform in scrum...
Privesc in jur si-s singur... nu-i nimeni sa ma vada,
chiar daca toti roiesc grabiti n jurul meu,
alearga, striga, sunt ocupati, au treaba…
As vrea sa stau de vorba si n-am cu cine, Doamne,
adun cuvinte multe si n-am cui sa le spun,
si viata trece-n graba si clipele – adunate
se risipesc in zare... baloane de sapun...
Asa gandeam candva, cand rataceam in lume
Pierdut in jungla-n care am fost abandonat,
traiam oricum, traiam orice, copilul fara nume,
ce in pumnii mici sperante-a adunat…
Prin jertfa Ta cea sfanta, Tu m-ai infiat...
Acum te am pe Tine,si iti multumesc:
Stiu sa ofer iubire celor ce tanjesc.....
Simt cum trecutul se transforma-n scrum,
Iar suferinta toata pierduta e in noapte,
Lujeri de lumina mi se nasc in piept
Si Te stiu alaturi cand pasesc pe drum!
Acum nu mai sunt singur, caci te am pe Tine,
Si vreau sa-Ti multumesc : Acum pot sa iert !!!
( 13 noiembrie 2009 )
11 mai 2010 la 10:06
Frumoase versuri, trairi si sentimente, intrebari si raspunsuri nascute din inima si ramase acolo ca un balsam vindecator.